Prin blogosfera cinefilă (18 – 24 iulie 2016)

-Cristi Mărculescu găsește 7 motive pentru a evita noul Ghostbusters: ”Melissa McCarthy. Există o idee foarte greșită că oamenii grași au umor. Fals. Unii au, unii nu au. E dreptul lor să aibă sau nu umor, dar mai există și cateoria de osînzoși și osânzoase cu zero umor care se sparg în figuri că vai cât de amuzanți sunt ei. Când nu sunt deloc amuzanți. Acilea se încadrează Melissa, care ar trebui să să cace în chiuvetă în toate filmele de comedie în care joacă pentru că alte glumițe și năzdrăvănii măcar vag ilare nu i-au ieșit de la Bridesmaids încoace.”

–Răzvan Nicoară scrie pe CeFilmeVăd despre ”We need to talk about Kevin”, un film cu Tilda Swinton: ”We need to talk about Kevin este e fapt, un We need to talk about us. Este un film nu despre Kevin, copilul monstru, ci despre noi, despre părinții lui, despre cât e mult îl putem iubi și cât de mult trebuie să însemne pentru noi. Și până la urmă răspunsul e simplu: îl iubim mereu până la capăt, orice ar fi, orice ar face, orice ar spune lumea. Pentru că nu putem face altfel. Vedeți filmul acesta cu răbdare și cu credință. Pentru că, se pare, până la urmă, mai mai mereu iubim fără măsură.”

-Andres scrie pe blogul sau despre serialul ”Orange is the New Black”: ”Personaje pe care le-am urât în primele sezoane au ajuns să-mi fie dragi, să empatizez cu ele. Fie că erau femei din pătura de jos a societății, fie că veneau din familii cu stare materială bună și foarte bună, fie că erau închise petru furt, crimă, sau cine știe ce mărunțișuri, m-am atașat de ele. Cei care au stat în spatele filmului s-au jucat cu imaginația mea, a celor care au fost prinși de povestea lui Piper și, pe rând, a femeilor cu care împărțea același spațiu. Ne-au oferit pe tavă povești de viață, au dezbrăcat fiecare personaj de toate relele, le-au umanizat, arătându-ne în același timp lupta cu morile de vânt pe care o duc acestea, pentru că, nu-i așa, sistemul nu poate fi învins. Apoi, la final, vine lovitura de grație.”

-Despre câteva filme văzute la TIFF, povestește Aron Biro pe blogul său. Unul dintre ele este Truman: ”Curge foarte placut, cu actori din ale caror guri limba spaniola suna minunat, sa le sorbi vorbele nu alta. E insa prea banal pentru standardele provocatoare ale TIFF-ului (ok, se pare ca anul asta nimic nu ma multzumeste) si e un pic prea asemanator cu comedia americana Bucket List (mai proasta, ce-i drept). Cu asta am spus si despre ce e filmul: un barbat care afla ca e pe moarte isi cheama cel mai bun prieten din Canada sa-l ajute sa-si incheie socotelile cu viatza si sa gaseasca o gazda pentru cainele sau Truman, personaj taciturn dar oarecum central povestii. Diferentzele de caracter dintre cei doi ies la iveala in jocuri psihologice ba amuzante, ba emotzionante.”

(Jovi)

-Abia astept sa vad ‘Star Trek Beyond’. Ca intotdeauna Angela de la CineAmator m-a devansat: ‘Creat pentru cinema-ul 3D, Star Trek Dincolo de Infinit distribuie spectacol cand vine vorba de aventurile echipajului de pe nava Enterprise. Clar, mai ales in ceea ce priveste calitatea efectelor speciale si a machiajului (extraordinar si original). Filmul ne face o demonstratie despre ce inseamna sa faci un sabotaj cu Sabotage-ul celor de la Beastie Boys sau cum arata un film pe care un nerd/ geek l-ar cauta. Mai ales unul care a crescut cu un intro care anunta explorari ‘where no man has gone before”.’

-Piratul Cinefil scrie despre versiunea DVD a lui ‘Batman vs. Superman’: ‘După ce am citit peste tot cât de praf este noul film din universul DC, am ezitat să merg la vizionare, dar pentru faptul că nici la noi în cinematografe nu prea sunt alternative, am ajuns pe scaunul de tortură (după descrierea celor ce au văzut filmul). Stupoare: filmul era bun, mai mult de atât – este cel puțin la nivelul celorlalţi super-eroi ce au primit o sansă pe marile ecrane. Nu se desprinde nici o clipă de abordarea pe care o au filmele de gen, deci nu ajunge mai prejos de ceea ce ai văzut în ultimul timp la Marvel, unde Deadpool si Ant Man au peste 80 % pe Rotten Tomatoes, comparativ cu Batman v Superman, care de-abia se ţine pe linia de plutire (28%).’

-Lui CinEmil i-a placut reluarea seriei ‘Ghosbusters’: ‘GhostBusters – Vanatorii de fantome este, in acel timp, revenirea de bun augur a unei francize de succes, dar si un inceput promitator pentru noua serie ce se anunta. Raman cu ochii pe simpaticele vanatoare, cu siguranta vor mai avea de infruntat fantome si anii viitori.’

-Intr-un cu totul alt registru, la Pseudokinematikos am gasit o cronica a ‘Discordiei’ lui Ion Indolean: ‘Am priceput că Discordia lui Ion Indolean (care, la rândul ei, aduce un tribut câtorva filme recente – Winter Sleep, La grande bellezza, Când se lasă seara peste București sau metabolism) mi-a amintit de primele filme ale lui Mircea Veroiu din prima jumătate a anilor 70. Prin preocuparea vădită pentru atmosferă și imagine (Marius M Bogdan), prin dispensarea de orice fel de „țesătură dramatică”, prin elaborata (dar statica) punere în cadru. Prin aceeași prețiozitate trenantă a tonului narativ. Plastica filmului, care – nu e deloc puțin lucru – parcă își propune să (re)deprindă privirea spectatorului să iscodească toate geometriile poetice ale unei imagini de film, este o reușită. Dar în raport cu ce? Care este, totuși, miza? Filmul pare epurat nu doar de orice suflu epic, ci și – adesea – de orice suflu interior. Iar banda sonoră a lui Adrian Enescu – linii melodice minimaliste și stranii efecte de synthesizer, ca nişte flashuri – lasă și ea senzația de pustiu, de inutil, de tăcere opacă, de vid. Și, uneori, creează o anume stare de aşteptare, un anume mister. ‘

(Dan)

Contributori: Jovi, Dan.