–Un articol foarte interesant pe Istoriafilmului.ro, despre ”productia de filme a ministatelor europene”: ”Oricât de incredibil ar suna, există ţări europene a căror producţie de filme face ca industria filmului din România sau Ungaria să pară gigantic: acestea sunt ministatele europene. Vom vedea prin prisma a patru exemple cum încearcă cele mai mici state ale continentului să-şi construiască o industrie a filmului naţional cu caracter şi cum exploatează la maxim resursele naturale, geografice şi culturale unice în vederea atingerii scopului măreţ.” In continuare sunt analizate filme din Malta, Andorra, Monaco si Liechtenstein.
-Nu-i niciodata prea tarziu sa vorbesti despre un film bun! Victor Buzura de la Poison Whisky scrie la cateva saptamani de la finalul TIFF 2013 despre filmul care a castigat marele trofeu, Ship of Theseus India, 2012: „Trofeul primit de „Corabia lui Tezeu” la TIFF vine într-un moment în care cinematografia indiană nu mai vrea doar să producă cele mai multe filme ci și cele mai diverse, încercând să depășească clișeele asociate cu Bollywood-ul. În ultimii ani la TIFF am văzut filme interesante, făcute cu bugete mici, precum Corrode sau The Untitled Kartik Krishnan Project, care sigur nu erau niște capodopere, dar erau interesante în felul lor și nu pot să spun că am văzut alte filme în același registru. „Ship of Theseus” este însă something else – un film care revelează extraordinara ambiție și un talent cinematografic pe măsură din partea autorului, debutantul Anand Gandhi, care își propune să investigheze teme profunde prin trei povestiri „cu tâlc” pe parcursul a 140 de minute.”
-O comedie frumoasa, asa cum se gasesc din ce in ce mai putine pe taram american ne recomanda Ionut de la Piratul Cinefil (de altfel, e o comedie pe care vi-o recomand si eu cu drag): ”The Perks of Being a Wallflower pot spune ca a fost un film ascuns de ochii lumi la data lansarii in 2012 si astfel a ajuns sa treaca neobservat de audienta cinefila eu descoperindu-l prin arhiva Angelei de ceva timp. Printre obisnuitele “teenage movies” ce au in prim plan scenarii simplist de idioate se strecoara acest film care demonstreaza ca aceasta categorie a cinematografiei mai are putere sa straluceasca.”
(Jovi)
–Radu-Andrei Nichitean de la ‘Cutia de filme’ a vazut noul Superman (Man of Steel): ‘”Man of Steel” nu e o capodoperă. În ziua de azi, e greu să mai realizezi așa ceva. Cu toate acestea, Zack Snyder & Co. au reușit să îl facă un film cu adevărat foarte bun, care își face datoria atât ca și film cu super-eroi și plin de acțiune, cât și ca și peliculă cu substanță și mesaj. Superman a fost rebranduit cu succes pentru o generație nouă, iar Henry Cavill e pe drumul de a deveni noua față cu care va fi identificat numele de Superman, preluând privilegiul de la Christopher Reeve. Și cine știe? Poate că filmul de față va deschide și pentru DC drumul spre un film ”Justice League”, acuma că Marvel a demonstrat prin ”Avengers” cât de mult succes pot avea filmele de ansamblu cu super-eroi. Până atunci, cine e ar putea fi următorul erou cu care să se consolideze universal filmelor DC? Do I hear ”Aquaman”, anyone?’
-La ‘Cinefilul de serviciu’ gasim cronica semnata de El_KaPpa la ‘The Place Beyond the Pines’, film despre care am citit multe lucruri bune: ‘După superbul debut cu Blue Valentine (2010) în care a colaborat tot cu Ryan Gosling, Derek Cianfrance revine cu un alt film asemănător din mai multe puncte de vedere, curajos, zguduitor și aproape la fel de bun. … Da, ăsta nu este doar un film bun, este un film foarte bun și foarte complex care nu prea lasă loc de critici negative atâta timp cât ai răbdarea necesară să privești un film lent și capacitatea să-l înțelegi. Spun „nu prea” pentru că povestea are vreo două exagerări evidente, iar la trecerea peste ani lipsește un machiaj corespunzător. În rest, totul este așa cum trebuie.’
-Ionut Mares scrie la ‘Marele ecran’ despre ‘Promised Land’ al lui Gus Van Sant: ‘Promised Land este un film aşezat, simplu doar în aparenţă, cu orice tentaţie spre exces (în primul rând emoţional, dar şi auteurist) bine ţinută în frâu. Deşi porneşte de la o temă de interes civic, filmul se transformă treptat într-un fel de soft-thriller de idei, un antrenant film de suspans la foc mărunt (există chiar şi un important twist înspre final), o poveste a unei salvări personale, cu interpretări actoriceşti fără strălucire, dar şi fără greşeli sau accente nepotrivite.’
–Mihai Fulger scrie in ‘Istoria filmului’ despre o carte de film obligatorie ‘Lucruri care nu pot fi spuse altfel’ a lui Andrei Gorzo: ‘În pofida unor obiecţii de detaliu, solidul volum al lui Andrei Gorzo, cerut imperios de starea cinematografiei şi a criticii noastre de film, este, în opinia mea, cea mai importantă carte de cinema scrisă în limba română după 1989. Lucruri care nu pot fi spuse altfel poate deveni un echivalent al Morţii domnului Lăzărescu, revoluţionând analiza filmologică autohtonă. Însă, pentru asta, cartea ar trebuie să intre în bibliografia obligatorie a fiecărui critic român.’
(Dan)
Contributori: Dan, Jovi
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Monsters University” (2013)
–”Man of Steel” (2013)
–”World War Z” (2013)
