-Aron Biro scrie în această săptămână despre ”filmele așa și-așa” de la TIFF 2014. Printre ele, Adult World: ”O hipsteritza poetesa care viseaza la succesul literar isi castiga existentza ca vanzatoare intr-un sex shop, ceea ce o tulbura putzin, avand in vedere ca e virgina si cam plina de fitze. In paralel il mai stalkuie pe poetul local, John Cusack, incercand sa se foloseasca de aceasta pentru a penetra mediile intelectuale, insa prietenia lor se duce pe rapa dupa ce acesta ii publica o poezie intr-o antologie umoristica intitulata Shit Poetry. Distrusa si fara viitor, fata incearca sa se resemneze trimitzand poezii la revistele erotice din magazinul la care lucreaza. E un fel de coming of age movie, despre varsta aia oribila cand chiar tre sa intri in campu muncii, iar viatza tzi se cam termina si faci pe dracu in patru ca sa traiesti in denial (inclusiv sa urasti de moarte lumea care itzi spune adevarul si itzi zgandare stima de sine). Cum eu am trecut demult de varsta asta, filmu nu m-a prea atins, dar m-am bucurat sa-i revad pe doi din protagonistii American Horror Story (Evan Peters si fiica lui Eric Roberts) si chiar pe John Cusack care, slava domnului, a imbatranit in sfarsit (ma temeam ca s-a blocat pe 28 de ani).”
-Până voi răspunde și eu la leapșa lui Marian, nu rămâne decât să vi-o recomand. De altfel, astfel de jocuri au cam dispărut prin blogosfera cinefilă, dovadă că oamenii și-au ales alte destinații și au mai puțin timp pentru pasiuni, ceea ce, până la urmă, e corect. Marian ne propune o leapșă ”filme și festivaluri”: ”Pentru că TIFF ne încântă an după an, m-am gândit să vă propun un mic joc despre filme și festivaluri. Cum ar fi dacă într-un an, organizatorii unui festival de film v-ar ruga să propuneți o secțiune și câteva filme. Cum se va numi secțiunea respectivă și ce filme ați alege? Rubrica aleasă de FilmSinopsis s-ar numi, A touch of sin, iar filmele propuse (puteți alege filme noi și filme vechi, filme cunoscute sau necunoscute, orice film potrivit pentru un festival) ar fi următoarele: Blue is the warmest color – un film pe care toată lumea ar trebui să-l vadă.” Restul în articolul de pe FilmSinopsis.ro.
-Pe Cineblog.info, Ștefan scrie despre ”Dosarul Pelican”, un film pe care l-am văzut de atâtea ori în adolescență. Foarte bun, oricum, merită să ne aducem aminte de el: ”The Pelican Brief dezvoltă un fir narativ cum demult nu am mai văzut la producţiile contemporane. Pur şi simplu povestea este atât de încâlcită încât nici după o noapte de somn nu poţi desluşi toate detaliile care au apărut, la un moment dat, în film. Însă toate aceste poveşti complexe nu fac decât să confere savoare întregii acţiuni, deznodământul fiind unul într-adevăr salvator pentru cele două personaje. Nu numai că dreptatea este reinstaurata prin intermediul unor simpli oameni care au luptat cu un întreg sistem corupt, dar arată că este nevoie şi de dedicare şi pasiune din partea acestora; Gray Grantham este, pe de o parte, un jurnalist de excepţie care a demascat multe nedreptăţi, iar pe de altă parte, Darby Shaw este o studentă eminenta care visează dreptul noaptea, iar a doua zi dimineaţă transpune pe hârtie ce a visat. Nici nu mă miră faptul că The Pelican Brief este inspirat după cartea lui John Grisham, întrucât rareori avem de-a face cu un scenariu atât de complex şi de spectaculos precum cel din film.”
(Jovi)
-Ion Indolean scrie la ‘FilmSense’ despre ‘Expresul zapezii’ al coreanului John-ho Bong: ‘Expresul zăpezii – o traducere care restrânge frumusețea jocului de cuvinte şi conotaţiile pe care Snowpiercer le oferă în limba engleză – este o coproducție sud-coreeano-americană-franceză semnată de John-ho Bong (autorul lui The Host, 2006), un SF modern, pe filonul acestei noi tendinţe de a umaniza peliculele genului. Astfel, ajunge să conțină mai mult decât nişte legături cu realitatea cotidiană. E o radiografie și un comentariu la adresa societății, care categorisește lumea după starea materială a locuitorilor unui spațiu mărginit de granițe și constrâns de legi. Întreaga acţiune se întâmplă într-un tren, ale cărui vagoane (de la coadă spre cap) indică situaţia celor ce locuiesc în fiecare din încăperi. În spate, stau cei săraci, fără posibilităţi – sclavi ai prezentului. Sunt îngră(mă)diţi şi animalizaţi, iar acţiunea se concentrează asupra luptei lor pentru dezrobire; care în final nu mai pare atât de justificată, din moment ce o posibilă izbândă ar crea cadrul extincției omenirii. Trenul e singurul mediu locuibil pe un Pământ aflat în glaciațiune; iar motorul lui trebuie alimentat constant, pentru a-l ține în mișcare și pentru a produce substanțe-susținătoare-de-viață.’
-La liternet.ro am citit cronica lui Marian Radulescu la ‘Bicicleta tatalui meu’ al polonezului Piotr Trzaskalski: ‘În Mój rower-ul regizorului Trzaskalski, cinismul şi neputinţa de a iubi sunt topite de tandreţe şi umor. Nu ravagiile produse de preocuparea excesivă pentru propria persoană „ies în faţă”, ci emoţia umanizării şi a „venirii în fire” (tonul face muzica, nu?), împăcarea şi reunirea – în aceeaşi barcă – a celor trei generaţii. La propriu (în secvenţa traversării lacului) şi, mai ales, la figurat (prin nevoia de comuniune, de înţelegere).’
-Ștefan Vîrtejaru scrie la ‘Cinefilul Anonim’ despre ‘Maleficient’: ‘De când am văzut trailer-ul, Maleficent a fost unul din filmele pe care am știut că vreau să le văd. Nu am avut cine știe ce așteptări legate de film din punct de vedere al scenariului și al jocului actoricesc știind că, totuși, acest film este creat pentru a fi un Blockbuster nu o capodoperă a cinematografiei. Am fost plăcut surprins de faptul că acest film a fost unul chiar bun.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Chef” (2014)
-”București, unde ești?” (2014)
1 comment