-Ioan-Pavel Azap a scris o serie întreagă de articole ”Ore astrale ale filmului românesc”. Ultimul dintre acestea este cel consacrat filmului ”Moromeții”, despre care el crede: ”Moromeţii este un film neverosimil, este cel mai bun film românesc de până acum, şi îmi măsor bine cuvintele. Scenariul impecabil, o dramaturgia perfecă, întâmplările şi destinele se îmbină „fără rest”, totul este echilibrat şi autentic în acest film, niciun tribut adus vreunei ideologii – în speţă cea comunistă –, nimic nu este forţat la nivel dramaturgic, totul este justificat, la locul lui, echilibrat, o construcţie armonioasă, fără crispări, discrepanţe sau derapaje narative ori, cum spuneam, ideologice. Un asemenea film în România ultimilor ani de comunism era de neimaginat. Şi totuşi el există. A fost o sclipire de geniu a lui Stere Gulea, scenarist şi regizor, nici măcar regizor de formaţie, ci critic, teoretician convertit la regie.A fost o întâlnire unică în filmul românesc între o capodoperă a literaturii române şi „translatorul” cinematografic potrivit.”
–Dan Becerescu a fost la TIFF și a scris săptămâna trecută despre câteva dintre filmele văzute acolo. Printre ele, Theeb, regizat de Naji Abu Nowar: ”Scenariul are multe puncte bonus din partea mea – fara prea multe cuvinte, intelegi totul despre legile nescrise ale locului – onoare, dreptate, dragoste, the works si despre cum asprimea locului a modelat caracterul oamenilor. Theeb se aseaza foarte bine, la inceput cu aerul sau exotic si stiind sa starneasca curiozitatea, iar apoi cu un crescendo emotional inchis aparent surprinzator si comprimat, dar la o a doua privire perfect in logica locului si personajelor. Coloana sonora – o muzica strecurata pe ici colo – are efect precis.”
–Încă nu a trecut toată nebunia cu Mad Max 4 (eu încă nu l-am văzut), așa că mai citim încă articole prin blogosferă. Printre ele, cel al lui Ionuț de la Piratul cinefil: ”Post-apocalipticul este extremist in toate privintele posibile: personajele negative sunt sculptate din rautatea intruchipata a urateniei umane; resursele ramase pentru supravietuire tin in sah supravietuirea problematica a oamenilor; luptele se dau in curse nebunesti unde toate armele sunt aruncate in lupta: masini, razboinici, conducatori; nu exista cale de intoarcere: ori castigi ori mori incercand; actiunea nu se da la o parte sa fie exploziva și plina de scene epice.”
(Jovi)
-Despre TIFF 2015 s-a scris pe larg in aceste zile la liternet.ro. Adrian Tion a scris despre Slow West/ Vestul liniştit (2015) al lui John Maclean, laureatul marelui premiu la festivalul de la Sundance din acest an: ‘Oricât de încărcat de semnificaţii ar fi acest road movie al lui John Maclean, Slow West nu reuşeşte să sară din serie, pentru a imprima un alt stil western. Mai degrabă se foloseşte de formulă pentru a recrea firul nesfârşitelor poveşti din etosul popular. Constat cât de mult s-a schimbat gustul parodierii westernului ca gen. E o violenţă aridă, căutată în limbajul folosit de John Maclean. Cât de departe este delicatul E poi lo chiamarono il magnifico / Man of the East / Un gentleman în Vestul sălbatic în regia lui Enzo Barboni din 1972 cu Terence Hill, comedia muzicală de un umor irezistibil Limonádovy Joe aneb Konska opera, celebrul Joe Limonadă din anii ‘ 60 al lui Oldrich Lipsky sau seria „dolarilor găuriţi” din westernurile spaghetti a lui Sergio Leone cu Clint Eastwood cap de afiş. Din acest punct de vedere, Slow West îmi lasă un gust amar. Unde sunt westernurile de altădată sau chiar parodierile lor?’
-Doina Giurgiu scrie tot la liternet.ro despre un alt film care a atras atentia la TIFF – ‘Radiator’, debutul regizorului John Browne: ‘E un film care merită toată atenţia, e o echipă de actori al căror joc îţi rămâne multă vreme în suflet, laolaltă cu toate senzaţiile, emoţiile şi gândurile amestecate, şi bune şi rele, şi amare şi blânde, într-o vizionare ca o excursie în viaţa care poate fi, ca o trezire crudă, dar înţeleaptă, într-un film ca o ispăşire.’
-Tot la TIFF Razvan de la ‘Marele Ecran’ a fost impresionat de ‘Parabellum’: ‘Din seria „cuvintele sunt de prisos”, Parabellum (Lukas Rinner) sau „cum să supraviețuiești pe timp de Apocalipsă”. Ca să parafrazez din fictiva Carte a Dezastrelor: vezi ce își pot face cu adevărat oamenii abia după ce înlături spoiala asta superficială de civilizație. Participația financiară austriacă la filmul argentinian nu e întîmplătoare. Parcă se simte o urmă din nihilismul lui Ulrich Seidl altoită pe universul lui Carlos Reygadas.’
-Prietenii m-au sfatuit sa evit ‘Tomorrowland’. Marcel Prost de la Cinemateca.eu li se alatura: ‘Dincolo de mesaj, Tomorrowland e un film plictisitor, poate pentru ca actiunea e o adunatura de clisee de prin vechi SF-uri sau poate pentru ca, vizual, seamana cu un colaj de reclame futuriste la diverse creme sau friteuze care te fac sa te simti in secolul XXV, de cum le cumperi. Un personaj chiar face o aluzie, la un moment dat, cum toata lumea a fost inselata cu imaginile publicitare prin care e idealizat Tomorrowland (lumea) de catre recrutori; ironic, spectatorii primesc exact acelasi tratament in Tomorrowland (filmul)… ‘
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
