-Despre un nou film românesc pe marile ecrane, Orizont, de Marian Crișan, scrie Ionuț Mareș pe ZiarulMetropolis.ro: ”Raportat la precedentele filme ale sale – minunatele „Morgen” şi „Rocker” – „Orizont”, care probează timid tropii unui thriller, marchează o uşoară schimbare de direcţie, care seamănă a pas înapoi. Principalele cauze ale acestui semi-eşec pot fi îndepărtarea de zona tematică şi chiar stilistică ce părea a-i fi mai apropiată lui Marian Crişan şi neputinţa sau refuzul de a se desprinde decisiv, de a se elibera de cele două surse de inspiraţie, şi în special de lungmetrajul de acum şase decenii. Tânărul cineast a mărturisit de altfel că a văzut de multe ori filmul vechi în timpul scrierii scenariului.”
-Nu prea mai e lumea la curent cu cinematografia italiană, cu mica excepție a filmelor care ajung la noi la cinema. De aceea, cele 5 filme italiene recomandate de Cristi Mărculescu sunt binevenite: ”Ce se salvează estetic din cinema-ul italian contemporan nu o face revenind la Fellini (deja-fait total, oricât de frumos ar fi Grande Bellezza tot mausoleu este) și nici revenind înspre Rossellini și neorealism (facil, leneș, deja fumat de prin 1960, FFS) ci mergând spre Pasolini. Spre corp și carne, nu spre edificu și monumentalitate. Există (aceleași) milenii de estetici și capodopere centrate pe corp și carne, fie că erau romanii lascivi sau episcopii catolici flămânzi de futut plozi. Pielea lui Malaparte (nu filmul, filmul e o MIZERIE) și pornoșagurile exhibiționiste ale lui Pasolini reformulează pe literatură carnea și pielea, pe care le confiscaseră și idealizaseră vizual fasciștii. De la Ercole Farnese la Capela Sixtină și până la Filippo Timi în Vincere este o contantă, o linie dreaptă. La fel de la Venere Capitolina la Surpinsa lui Canova și pân la Le Photo Proibite di una signora per bene și Cosa voglio di piu, lucrurile rămân constante. Modul ăsta italienesc de-a decupa carnea și corpul din restul artei e o chestie de stil, istorie a artelor și o plitique du corps foarte vizibilă prin peninsulă care probabil se cere investigată mai mult decât am eu chef acuma.”
–Pe PostModern.ro, Adriana Gionea ne vorbește despre The Big Short: ”The Big Short poate deveni filmul de căpătâi al oricărui profesor care vrea să le facă puţină educaţie financiară puştanilor ce destestă matematica, termenii pretenţioşi ce îi anunţă ca nu vor putea niciodată deveni un lup de pe Wall Street, cum au văzut în filmul cu DiCaprio, ci mai degrabă un peştişor (dar măcar unul informat) bun de prins în plasa ratelor pentru telefoane şmechere şi maşini de fiţe parcate în faţa noului complex de garsoniere. Are momeala formată din stereotipurile asociate cu traiul de invidiat al cinicilor din lumea financiară – întruniri la hoteluri de lux din Vegas, una-două scene cu stripteuzele ce le fac viaţa mai dulce tocilarilor ajunşi pe cai mari în fruntea băncilor, tipi siguri pe ei – şi toate acele dialoguri care le dau apă la moară celor ce îi urăsc pe bancherii americani ce au provocat marea criză, pe care şi-i imaginau sub forma aceluiaşi portret caricatural apărut şi în film.”
-Piratul Cinefilm scrie despre un alt film de la Oscaruri, Trumbo, aflat și pe lista mea: ”Filmul Trumbo este despre faimosul scenarist Dalton Trumbo si care ne prezinta viata tumultoasa a acestuia, in cadrul visului american hollywoodean. Merg mai departe si pot spune ca este cel mai bun film biografic pe anul trecut, chiar cu riscul de a trece peste antipaticul Steve Jobs. Posibila aceasta reactie datorita faptului ca Trumbo e simpatic din fire, un scriitor-scenarist a carui inclinatie spre happy ending se potrivea caselor de productie americane. Problema a venit in anii de inceput a razboiului rece, unde o apartenenta politica gresita, a fost considerata o adevarata tradare, chiar daca intentiile sale au fost bune.”
(Jovi)
-Am cunoscut in aceasta saptamana un excelent blogger de cinema pe nume Marius Oliviu, care scrie impreuna cu cativa colegi pe blogul ‘Ce filme vad’. Iata de exemplu ce scrie despre un film cu Michael Caine din 2013 pe care nu l-a vazut ‘Mr. Morgan’s Last Love’: ‘Pentru mine a fost ultimul rol natural al lui Caine, în care acesta nu arată decrepit alături de o tânără, așa cum arăta de exemplu, holbându-se alături de Harvey Keitel la nurii Mădălinei Ghenea, ori, după un copac, la un cuplu vârstnic în rut. Are loc în acest film (deloc liniar, căci veți fi surprinși cu siguranță de twistul final) o întreagă epopee a bărbatului matur, capabil să-și contemple trecutul și să accepte cu demnitate prezentul, chiar și atunci când se află în fața ultimei provocări (căci, se știe, contează prima iubire – și ultima).’
-Angela de la CineAmator a vazut ‘Concussion: Trauma’ – filmul lui Peter Landesman cu Will Smith in rolul principal: ‘„Concussion’ este pentru filmele sportive ce a fost ‘Erin Brockovich’ pentru industria energetica sau ‘Thanks you for Smoking’ pentru afacerile cu tutun – controverseaza fara artificii speciale si impresioneaza prin subiect si prin faptul ca ramane un fragment real din istoria actuala, unul care s-a dorit ingropat. Un film care face un portret demn despre un individ care s-a incapatanat sa creada in ideea de a schimba, indiferent de riscuri si fara sa plece capul umil.’
-‘Deadpool’ al lui Tim Miller se bucura de atentia Ioanei Raluca de la ‘Edge And Back’: ‘Premiza filmului e simplista (cam prea simplista): origin story plus save the girl tale, unde Morena de mi corazon este salvata din ghearele lui Ajax/Francis – the evil, sexy Brit – iar noi zarim ceva ce pare a fi hellicarrier din Avengers. What the fuck was that? „Deadpool”putea sa existe bine mersi si fara chichita de scenariu standard „let’s save the girl”. Bad Deadpool dar…. filmul este targetat mai in gluma mai in serios pe segmentul mancatorilor de popcorn in prag de Valentine’s Day adica un love story atipic. Si daca vorbim de lucruri atipice pentru Marvel, brace yourselves pentru cameo-ul lui Stan Lee – aflat la egalitate din punctul meu de vedere cu cel din „Guardians of the Galaxy”. Iubirea meets razbunare meets revamp me!’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan.
