–Ionut Mares de la Marele Ecran ne aduce cateva vesti despre filmele romanesti din viitorul apropiat, care au primit finantare de la Centrul National al Cinematografiei. Unul dintre ele, viitorul proiect al lui Nae Caranfil: „Proiectul lui Caranfil, care scrie şi scenariul, se intitulează 6,9 pe scara Richter şi este produs de casa Mobra Film a lui Cristian Mungiu. Până se va concretiza acest nou proiect, suntem încă în aşteptarea filmului de limbă engleză a lui Caranfil, Closer to the Moon, a cărui lansare se pare că întârzie din cauza neînţelegerilor cu producătorii, care şi-ar dori o variantă diferită de cea a regizorului. Prin urmare, s-ar putea să avem două versiuni ale filmului, una de cinema, pe gustul producătorilor, şi o alta pe DVD, director’s cut.”
–Un film care „suna” bine este recenzat de Victor pe blogul Poison Whisky. E vorba de Sightseers (2012), regizat de Ben Wheatley: „”Sightseers” este o comedie neagră, însă una care ne este spusă straight-faced. Iar ororile la care se dedau cei doi protagoniști sunt contrastate de tonul liniștit pe care filmul îl are, în afara celor câtorva crime. Ceea ce Wheatley se pricepe de minune să facă este execuția secvențelor șocante. Fiecare cap spart, fiecare jet de sânge care țâșnește, fiecare pumn în figură întrerupe visceral narațiunea. Wheatley explorează la maxim absurdul și vidul existențial care se ascunde dincolo de peisajele pitorești și de fațada cuplului de îndrăgostiți întârziați (și un pic perverși) și reușește să atingă o coardă sensibilă – nu una care să te facă să plângi, dar una care să îți dea fiori reci pe spinare. „
–Roger Ebert a murit saptamana trecuta, unul dintre cei mai cunoscuti critici de film din lume si, de asemenea, preferatul nostru. Despre el, a scris Saramon pe Blogdecinema.ro: „I-am citit cartea despre Martin Scorsese, Scorsese by Ebert, şi am fost surprins să descopăr mai multe despre Ebert decât despre subiectul cărţii. Am început să-i citesc blogul şi am descoperit o persoană fragilă, dar puternică, o persoană care crede în propriile păreri, dar lasă loc la discuţii.Pe Roger Ebert îl interesa, în primul rând, ca un film să transmită emoţii, să te facă să simţi, să gândeşti şi să-ţi pui întrebări. Detaliile tehnice sau de natură estetică picau pe locul doi.”
(Jovi)
–La ‘cinesseur’ am citit despre ‘Bella addormentata‘ a lui Marco Bellocchio: ‘Bella addormentata e un film tandru şi profund uman care, din păcate pentru agenda socială a autorului său, Marco Bellocchio, nu atinge miezul subiectului spinos pe care îl abordează: eutanasia. Şi asta fiindcă abordarea nu e frontală, ci prin învăluire, un fel de asediu narativ focusat nu pe detaliile unui context socio-politic real, ci pe detaliile care legitimează gândurile sau acţiunile protagoniştilor (fictivi). Prin urmare, spectatorii care se aşteaptă ca Bella addormentata să ofere muniţie pentru polemici sau să combată prejudecăţi din avanposturi clar delimitate, ar putea resimţi o oarecare dezamăgire.’
-Despre acelasi film scrie si Andrei Sendrea de la liternet.ro: ‘Marele merit al filmului (şi intuiţia şi abilitatea regizorului) este acela că nu expediază problema la nivel politic (şi implicit partizan) ci o transformă într-o întrebare filozofică cu adresă universală nu doar pentru italienii care s-au implicat atât de puternic în acest caz. Filmul nu e o demonstraţie în favoarea eutanasiei (cine vede doar asta poate la fel de bine să citească biografia lui Bellocchio) ci o ocazie de a pune câteva probleme morale: dincolo de ceea ce vrea individul în cauză şi dincolo de ceea ce vrea Dumnezeu (problema religioasă), Bellocchio ne arată că motivaţiile celuilalt sunt de cele mai multe ori meschine, indiferent de sistemul filozofic la care aderă (dreptul la moarte sau obligaţia la viaţă).’
-Angela de la AnzelaMovies ne ofera o noua colectie, de data aceasta despre filmele dedicate epocii renascentiste. Iata de exemplu ce scrie Angela despre ‘Shakespeare in Love’: ‘Din nou Shakespeare, de data asta in rol principal pentru o poveste romantica, intr-o productie distinsa cu sapte premii Oscar. Gwyneth Paltrow si oseph Fiennes fac un cuplu superb care transmite emotii si isi include personajele cu demnitate intr-o epoca cu restrictii. Tanarul Shakespeare, lipsit de inspiratie, falit, respins, este practic o epava. O intalneste pe ea, cea care va deveni muza lui si care il va ilumina sa scrie cea mai buna piesa oferita de el vreodata. Ceea ce el nu stie, este ca Lady Viola este promisa unui alt barbat cu care trebuie sa se casatoreasca si ea nu stie cum sa-i dezvaluie acest secret. O colectie de 48 premii si 61 nominalizari, pentru un film unde ii vom vedea si pe Geoffrey Rush, Tom Wilkinson, Judi Dench. Ceea ce poate nu stiati este ca inainte ca filmul sa fie turnat, Julia Roberts primise rolul principal si a incercat sa-l convinga pe Daniel Day-Lewis sa ia cealalta partitura, dar din moment ce dumnealui a refuzat, casa de productie a refuzat urmarea proiectului pana la o distributie pe masura.’
-Maresalul de la Marele Ecran ne relateaza despre documentarul ‘Lagărul 14 – Zonă de control total/Camp 14 – Total Control Zone’ pe care l-a vazut in cadrul festivalului Cinepolitica: ‘Lagărul 14 – Zonă de control total este, aşa cum spune şi programul festivalului, un film greu de uitat. Tulburător, revelator, apăsător, dar şi dătător de speranţă, documentarul lui Marc Wiese impresionează prin autenticitatea mărturiilor pe care le declaşează şi obţine, prin creativitatea secvenţelor de animaţie CGI, prin numeroasele şi încărcatele momente de tăcere.’
-Bogdan de la ‘Blogul cu filme‘ scrie despre ‘Antiviral’, filmul lui Brandon Cronenberg, da, fiul lui …: ‘Brandon, fiul lui David Cronenberg, aflat în faţa primul său film de lung-metraj, nu reuşeşte să dezvolte un vaccin antiviral 100% eficient, împotriva influenţelor mai-bătrânului tată. Nicio problemă! Brandon Cronenberg se aruncă asupra unui film cu viziune stilistică şi curajos. Păcat că nu îl duce la capăt. Premisele sunt elegante: o lume maladivă, în care canalele de ştiri sunt poarta care hrăneşte interesul publicului pentru vieţile şi dedesubturile picante ale vedetelor. Într-un decor alb – care aminteşte de laboratoarele farmaceutice, dar şi de filmele expresionismului german – un Syd March (interpretat remarcabil de către Caleb Landry Jones) devine el însuşi o victimă a sistemului maladiv. Din agent de vânzări al bolilor-amuletă, devine un purtător-eprubetă, el însuşi îndrăgostit de Hannah Geist, vedeta-etalon. Din momentul în care filmul trece de la a trasa paradigma socială cu care operează realitatea, la cea de cursă pentru supravieţuire a personajului principal, Antiviral devine un thriller banal, victimă doar a propriei durate.’
(Dan)
Contributori: Jovi, Dan
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
–„În acvariu” (2012) – NexT 2013
–„Shoah” (1985)
–„Ghost Busters” (1984)
–„Spring Breakers” (2012)
