Lavinia Bălulescu s-a născut pe 12 martie 1985, la Drobeta-Turnu Severin. Este scriitoare şi jurnalistă. A publicat trei volume de poezie, un roman şi un volum de publicistică: Mov (Prier, 2004), Lavinucea (ediţia I, Cartea Românească, 2007; ediţia a II-a, Casa de Pariuri Literare, 2017), Zmeii sînt de treabă (împreună cu tatăl ei, Constantin Bălulescu, Paralela 45, 2018), La mine-n cap (Cartea Românească, 2013), Terasa Fericirii (Polirom, 2018). Este prezentă în mai multe antologii, iar două povestiri ale sale au fost transformate în scurtmetraje în regia lui Marius M. Bogdan. Scrie şi pe blogul personal, Ferma de gînduri. Lavinia a locuit în Drobeta-Turnu Severin, Timişoara şi Bucureşti, iar acum locuieşte în Cluj-Napoca.
-Care sunt impresiile tale (la rece) despre anul 2020, cum te-a schimbat, dacă a făcut-o, pe plan personal? Cum a influențat pandemia felul în care ai scris și ai trăit ultimele 12 luni, din punct de vedere literar?
2020 a fost un an complicat și pentru mine, așa cum a fost pentru toată lumea. Am pierdut oameni, am renunțat la planuri, am învățat să fac lucruri noi, am terminat de scris o carte, am fost mai puțin ipohondră decât de obicei. Cred că, pe scurt, 2020 a fost anul în care am învins frica.
-Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Da, am participat la multe evenimente online și a fost o experiență OK. Sigur că e ideal să te vezi cu oamenii în carne și oase, dar în felul ăsta, pe Zoom, poate că am reușit să ajung la oameni care nu ar fi mers la evenimentul fizic, din diverse motive (inclusiv distanța față de locul în care se întâmplă evenimentul). Da, cred că modalitatea asta de a intra în contact cu publicul va continua, cel puțin în paralel cu varianta fizică.
-Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
N-am idee cât s-a citit în 2020. Presupun că s-a citit mai mult, dar nu mă bazez pe nimic când spun asta. Știu că eu, una, am citit mai puțin și oricum mai puțină literatură. Mai știu și că în 2021 am o poftă enormă să citesc, cel puțin acum, la începutul lui.
-Recomandă-ne o carte din literatura română care te-a impresionat în 2020 și cum a făcut-o. Dar și una din literatura universală, tradusă sau nu în limba română.
Mi-a plăcut mult “Prevestirea”, de Ioana Pârvulescu (Editura Humanitas). Când îmi place mult ce citesc am două faze. În prima – uit de mine, iar în a doua îmi spun că e ceva ce mi-ar fi plăcut să scriu eu. A fost la fel și cu această carte. La capitolul literatură universală, mi-a plăcut „Autobiografia”, de José Luís Peixoto, tradusă de Simina Popa pentru Editura Pandora M (Colecția Anansi.World Fiction).
-Ce îți propui, pe plan literar, în 2021?
Scriu de mai mulți ani o carte de proză scurtă. De mai mulți ani, în sensul că uneori îmi amintesc de ea. M-aș bucura dacă aș reuși să mă concentrez, să-mi adun puterile și să termin cartea asta, pentru că mă visez în interiorul ei uneori. De asemenea, m-aș bucura să nu intervină ceva și să ajung, la finele lui 2021, în rezidența literară din Praga pe care am câștigat-o în 2019 și în care ar fi trebuit să merg în 2020. Am tot felul de alte idei legate de zona asta, de cum mi-ar plăcea să mă implic mai mult pe plan literar, dar deocamdată le țin pentru mine. Știu că mai bine nu-mi fac planuri pentru 2021, așa că cel mai mult îmi doresc apropierea altor oameni, zile senine, cremă cu protecție solară și gânduri bune.
