Invitata cu nr. 44 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Maia Levantini.
Maia Levantini s-a născut și a crescut în București. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie ˝Carol Davila˝. Din 2002 locuiește în Statele Unite ale Americii, unde este profesor la Universitatea din Pittsburgh. A debutat în 2017 cu romanul Cu Titlu Provizoriu. In 2021 a publicat romanul Cine te uită la Tracus Arte.
– Este pasionată de călătorii Maia Levantini ?
Am o încredere excesivă în rolul inițiatic al călătoriilor. Chiar și după experiențe plictisitoare sau dezamăgitoare, nu îmi trebuie mult timp să reîncarc bateriile de speranță pentru următoarea călătorie.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru Maia Levantini?
Surprinzătoare, dar comfortabilă. Ieșită din matcă, dar nu aiuritoare. Multă cultură și ceva natură. Traseele cu pauze lungi în locuri greu accesibile aduc o combinație de mister și nomadism binevenită pentru un cronic locuitor al orașelor.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
Au fost mai multe. Cel mai recent probabil nordul Scoției s-a apropiat de călătoria perfectă.
Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Maia Levantini?
Destul de puține. Clasicele Jules Vernes și Cireșarii, deși n-aș fi spus după reacția de atunci că voi deveni așa pasionată de călătorii.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale Maiei Levantini?
Zen și arta reparării motocicletei de Robert Pirsig
Night train to Lisbon de Pascal Mercier
Drumul de Cormac McCarthy
Journey to the land of zeks and back – Julius Margolin
Călătoriile inițiatice, fanteziile distopiene și jurnalele unor călătorii negre par să fie în top.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Au fost locuri pe care am ținut să le vizitez când mă aflam prin preajmă, dar nu au fost motivul călătoriei. De exemplu, am vrut să văd vila lui Hadrian de la Tivoli, inspirată de cartea lui Yourcenar.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Pentru insula pustie recomand How to survive on a deserted island de Samantha Bell. Sau poezie. Zilele astea atenția mea este pe Louise Gluck. Wislawa Szymborska ar prinde bine în izolare.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Cu titlu provizoriu povestește călătoria concretă a emigrației. Cine te uită probabil e mai potrivită pentru concedii, este o călătorie în timp, în lumi diferite, având drept ghizi scriitori cunoscuți din secolul douăzeci. Necesită atenție și chiar recitire.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
În curtea din spatele casei, cu Olga Tokarczuk și Scripturile lui Jacob.
