Invitatul cu nr. 6 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Ana Barton.
Ana Barton: „Am crezut că m-am născut ca să-nțeleg și, în consecință, să simt, iar acum aflu că, de fapt, e invers. E bine și-acum. Am scris cîteva cărți, în mintea și-n inima mea se scrie mereu cîte-o carte sau se scriu chiar două în același timp, ceea ce uneori mă copleșește, însă port darul cu recunoștință. Îmi place să dansez, să vorbesc cu fata mea și cu bărbatul meu, cu mama, cu tata, cu fratele meu, cu necunoscuții pe stradă sau la piață, cu necunoscuții oriunde. Am făcut o formă de dependență de tenisul jucat pe orice suprafață, însă nu mă sperie, m-a ajutat mult, mai ales în anii pandemiei. Am mereu degetele murdare de cerneală fiindcă tot timpul găsesc ceva să scriu de mînă. Citesc, prețuiesc și admir.” Cea mai recentă carte publicată este Nemuritorii de rând, Editura Herg Benet.
– Este pasionată de călătorii Ana Barton?
Sînt o mare iubitoare de călătorii, mai ales interioare. Nici nu cred că știu să traduc în kilometri distanțele pe care le parcurg în imaginația mea. Ce știu e că uneori pur și simplu amețesc de la prea multe duceri și-ntoarceri, nu mai zic de sensurile giratorii. Îmi plac mult și călătoriile exterioare, mă bucur ca un copil, nici nu ți-ai putea imagina cum sar și bat din palme cînd intru-n apă la mare sau cînd văd o vidră la Comana.
– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru Ana Barton?
Să fie împreună cu bărbatul meu. Ne place mult să fim numai noi în mașină, să vorbim verzi și uscate, vorba bunicului meu, să pună fiecare ce muzică-i place, să ne uităm la oameni, cîmpuri și păduri, la soare și la stele, la ceață și la lună, să mîncăm cîte un baton de înghețată. Nici nu contează unde mergem, pentru noi important e să fim amîndoi pe drum.
– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?
A fost acum patru ani în Spania, unde am văzut Málaga, Granada și Cordoba, am văzut Alhambra și Mezquita, am pupat Atlanticul pe-un deget mic de-al lui și m-am înfricoșat, am trăit Floriile la Malaga, cu multe procesiuni simultane care m-au făcut să amuțesc de emoție, să plîng de fericirea de-a fi acolo în acel moment sfînt, minunat.
– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Ana Barton?
Nu știu de ce-mi vine-n cap numai Jules Verne, iar din toate celelalte, cu titluri și autori, au rămas numai stările, dar poate că tocmai asta e important, nu? Mie mi-ar plăcea ca oamenii să-mi uite numele și titlurile cărților, dar să le rămînă stările din cărțile mele. Sau să mă uite pe mine cu totul, dar să țină minte numele personajelor sau al locurilor din cărțile mele.
– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale Anei Barton?
Acum, la maturitate, toate cărțile sînt de călătorie. Așa trăiesc eu orice poveste, scurtă sau lungă: ca pe o călătorie. Uite, o călătorie recentă e într-un sat din Armenia, un sat de munte, Maran, unde am fost datorită unei scriitoare extraordinare, Narine Abgarian, și romanului ei uluitor, „Din cer au căzut trei mere”.
– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?
Sigur, am fost adesea prin țară, să-mi lansez cărțile și sper ca și acum, după pandemie, să încep iar să merg. Pe de altă parte, eu așa trăiesc, observînd, internalizînd, metabolizînd ce văd și ce primesc prin toate simțurile, așa că, pînă la urmă, toate călătoriile mele sînt literare. Nu am încă niciun model în funcție de care să-mi planific călătoriile.
– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?
Sfînta Scriptură.
– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?
Îndeamnă, da. Spre locuri liniștite, de împărtășire cu natura și apropiere de propriul suflet. Nemuritorii de rând și Pervazul lui Dumnezeu ar fi foarte potrivite pentru orice călătorie.
– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?
Nu ne-am făcut planuri încă. Dar așa facem mereu, ne hotărîm cu cîteva zile înainte de plecare sau chiar cu cîteva ore, dacă ni s-așează constelațiile în forma călătoriei. Literar, nu cred că voi merge nicăieri, nu în timpul verii, dar altfel sper să văd un pic muntele și un pic mai mult marea, dar și să plecăm din București în locuri în care n-am mai fost.
(Fotografie Ana Barton: Luciana Zaharia)
