Die Wand (2012)
Regia: Julian Pölsler
Distribuția: Martina Gedeck, Luchs von Kyffhäuserbach, Karlheinz Hackl
Ceva straniu se întâmplă la începutul lui ‘Die Wand’, filmul din 2012 al regizorului austriac Julian Polsler. O tânără călătorește într-o excursie într-o cabană îndepărtată din Alpi împreună cu o pereche de prieteni. Aceștia pleacă pentru o scurtă deplasare (cumpărături?) în satul apropiat și nu se mai întorc. Tânără femeie pornește în căutarea lor și constată că un zid invizibil și impenetrabil a apărut între zona în care se află cabana și restul lumii. Sau poate că de fapt restul lumii a încetat să existe. Nimeni nu vine să o caute. Singură în mijocul munților, cu un câine, o pisică și (convenabil) o vacă vă trebui să învețe să supraviețuiască singura. O poveste de Robinson, dar fără naufragiu și având că eroină principală o femeie. ‘Die Wand’ ar putea fi un film de groază, ar putea fi un film de supraviețuire și este puțin din acestea, dar este și cu totul altceva.
Una dintre regulile fundamentale ale fantasticului este respectată, eroina fiind aruncată subit dintr-o ambianță familiară și comfortabilă (sufletește) într-o lume ostilă și plină de pericole. Regizorul și scenaristul Julian Polsler, ecranizând un roman al unei scriitoare pe nume Marian Haushofer, este mai puțin interesat de detaliile tehnice ale supraviețuirii, cât de confruntarea sufletească a femeii rămase singure cu natura din jur și cu sine însăși, cu revolta urmată de acțiune și cu lupta cu resemnarea și deznădejdea. Nu aflăm nimic despre trecutul ei, despre cei pe care i-a lăsat în existența ‘dinainte’, nu-i aflăm nici măcar numele. Și totuși, de-a lungul filmului o cunoaștem și o înțelegem, ne identificăm cu eforturile ei de a-și păstra demnitatea și umanitatea. Putem bănui că este un om obișnuit care la fel ca și majoritatea dintre noi nu este cu nimic pregătită pentru o asemenea situație extremă. Resursele pentru ceea ce face le găsește în ea însăși, în voința de a tine un jurnal (pe care poate că nu-l va citi nimeni) și socoteala zilelor, în compania animalelor și în armonizarea cu natura.
O mare parte din puterea de convingere a filmului se datorează lui Martina Gedeck, o actriță formidabilă pe care o cunosc din ‘The Lives of Others’ și multe alte filme germane memorabile. Relația cu natura joacă un rol important, dar din păcate nu am găsit în lista de credite pe IMDB cine semnează cinematografia. Banda sonoră, care aparține lui Bernd Jungmair, folosește copios muzică clasică, în special din compozițiile lui Bach. Presărat cu simboluri, mai mult sau mai puțin transparente legate de destin și de relația om-natură, ‘Die Wand’ a reușit să-mi capteze interesul pe toată durata proiecției și să mă facă să-mi pese de soarta eroinei. Stilul de regie este reținut și asta este intenționat, s-ar fi putut face un foarte bun film horror plecând de la aceleași prime 10-15 minute. Rezultatul este un film în care situațiile extreme nu lipsesc cu desăvârșire, dar extremele psihologice sunt cele care sunt importante.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Cinematerial.com)
