West Side Story (1961) – Poveste din cartierul de vest
Regia: Robert Wise, Jerome Robbins
Actori: Natalie Wood, Rita Moreno, George Chakiris, Richard Beymer, Russ Tamblyn
Unul dintre cele mai cunoscute musicaluri din istoria cinematografiei, dar si unul care a primit nu mai putin de zece Oscaruri in anul 1962, printre care cele pentru cei mai buni regizori si cel mai bun film, West Side Story nu a fost, peste atatia ani, un film pe gustul meu. Poate ca nu imi voi atrage antipatii, dar nu este genul meu de musical, melodiile nu mi-au ramas deloc in memoria nici macar dupa o zi, peste 150 de minute care nu mi-au produs emotii si nici entuziasm.
Poate cel mai important mesaj al filmului este incercarea de inlaturare a discriminarii si a diferentierii rasiale si etnice. Pentru ca dincolo de luptele de strada, care au existat si exista, dincolo de conflictele aparute mereu intre cei vechi si cei noi, s-a incercat si inlaturarea diferentelor intre new-yorkezii autentici si cei veniti din afara, care locuiesc, normal, in periferii, aici fiind vorba despre portoricani. Canoanele departarii lor nu sunt respectate intocmai, uneori existand o apropiere timida, alteori o adevarata dragoste.
La fel avem si West Side Story, povestea de dragoste este cea care initial se pare ca va uni ireconciliabilul. Tony (jucat de Richard Beymer, desi Elvis fusese la inceput propus pentru rol), fost membru al bandei de cartier The Jets, se indragosteste de Maria (Natalie Wood), o frumoasa portoricana, dar care este sora unui dintre cei mai importanti membri ai Rechinilor, alta gasca de cartier, compusa numai din caraibieni. Incercarea lor de a opri lupta dintre cele doua gasti este supusa esecului, iar evenimentele iau o turnura tragica.
Desi inspirata de povestea lui Romeo si a Julietei, apartinand lui Shakespeare, intr-o maniera ce se doreste complet moderna, nu rezista timpului dupa parerea mea, asa cum a facut-o drama autorului englez. Linia melodica poate era adecvata anilor ’60, insa nu mai are nimic modern in acest moment, iar povestea gastilor de cartier s-a invechit odata cu aparitia filmelor populate cu negrii si cu implicarea acestora in luptele de strada. Portoricanii se pare ca nu mai sunt la moda. Natalie Wood nu este la fel de entuziasmanta, cum ne-a obisnuit, si pana si acest aspect imi determina nota proasta (sa vedem reactii acum la adresa mea!).
