Abluka (2015) – Frenzy – Delir
Regia: Emin Alper
Distribuția: Mehmet Özgür, Berkay Ates, Tülin Özen
Unele dintre cele mai bune realizări cinematografice au venit și vor veni din locuri care se află sub presiune socială și politică și sunt create de regizori de film care sunt profund implicați în viața țărilor lor și au atât talentul de a include în filmele lor întrebări despre lumea din jur și de a împărtăși criticile și temerile personale, ca și curajul de a face filme care să reflecte ceea ce gândesc și care încearcă să ajungă la publicul propriu, precum și la cel internațional. „Abluka” („Frenezie”) este doar al doilea film al regizorului Emin Alper și a fost lansat în 2015, cu un an înainte de lovitura de stat și de represiunea care au urmat în Turcia.
Din spusele regizorului reiese că a fost conceput ca un film mai generic, nu neapărat legat direct de evenimente curente, dar el a devenit mai actual și mai politic după lovitura eșuată din 2016. Filmul prezintă o viziune profund deranjantă și distopică asupra realităților unei țări lovite de terorism și căruia i se răspunde cu mijloace de forță. Este greu de spus dacă aceasta este realitatea de astăzi sau o proiecție în viitor, dar de fapt, există mulți oameni care consideră lumea în care trăim cu violența, terorismul, represiunea care o caracterizează ca pe o versiune distopică a lumii pe care o cunoșteam și în care trăiam în urmă cu zece sau douăzeci de ani, sau poate că aici vedem (sau visăm ca într-un coșmar) o versiune predictivă a lumii de mâine.
Personajele filmului trăiesc într-un cartier mizerabil la marginea unui mare oraș turc, un incubator tipic de violență și teroare. Vedem în fundal turnurile strălucitoare ale unui oraș modern și auzim exploziile atacurilor teroriste care l-au lovit, dar viața celor doi eroi este în mod evident îngropată în sărăcie și în încercarea de a supraviețui. Ei sunt, într-o manieră figurativă și non-figurativă, gunoierii de la periferia lumii lor, care efectuează unele dintre slujbele nedorite care susțin sistemul: fratele mai mare eliberat din închisoare colectează gunoiul și este informator al poliției, cel mai tânăr trăiește din uciderea câinilor vagabonzi. Un al treilea frate dispăruse brusc din viața lor cu un deceniu în urmă, va apare (poate) la sfârșit, dar și acest eveniment este incert – real sau imaginar – ca multe care se petrec pe ecran. Cei doi încearcă să se adapteze și să facă tot posibilul pentru a supraviețui, dar au dificultăți în comunicare, chiar și unul cu celălalt, și fac față cu greu presiunii lumii înconjurătoare. Alunecarea lor pe panta vieții pare inevitabilă.
Acțiunea oscilează permanent între luciditate și nebunie, între realitate și coșmarurile celor doi eroi. De la un punct încolo devine neclar dacă ceea ce vedem pe ecran este realitatea sau coșmarurile celor doi frați sau poate că viața a devenit un mare coșmar. Excelentele creații actoricești ale lui Mehmet Özgür și Berkay Ates ne fac să le împărtășim tot timpul temerile și claustrofobia. Situațiile în care se găsesc cei doi sunt dificile, dar nu par a fi în vreun moment vina lor și, de fapt, dacă încercăm să înțelegem perspectivele lor personale, fiecare are sens. Ei încearcă să facă tot posibilul pentru a juca în interiorul sistemului, pentru a fi pe placul șefilor și manipulatorilor, păstrându-și în același timp sentimentele umane. Deci, dacă cele două personaje se comportă rațional, poate nebunia aparține lumii care îi înconjoară? Lumii care ne înconjoară? Acest film, cu viziunea sa sumbră și soarta tragică a eroilor săi, nu este ușor la vizionare, dar este adevărat și impresionant, opera unui cineast talentat care merită să fie urmărit.
Nota: 8/10
https://www.youtube.com/watch?v=ZP3UWg_iKLs
