On Body and Soul (2017) – Teströl és lélekröl – Despre trup și suflet
Regia: Ildikó Enyedi
Distribuția: Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Réka Tenki
‘Teströl és lélekröl’ (‘Despre trup și suflet în distribuirea în limba română), filmul care a câștigat Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin în 2017 și a fost nominalizat pentru cel mai bun film străin la Oscaruri, este unul dintre filmele de succes ale cinematografiei maghiare din ultimele decenii. Ildikó Enyedi, regizoarea filmului și autoarea scenariului, a regizat pentru televiunea maghiară versiunea locală a serialului despre psihologi ‘In Therapy’, formatul creat de israelianul Hagai Levi și exportat în numeroase adaptări pe aproape toate continentele. O psihologă joaca un rol important și în ‘Teströl és lélekröl’, dar de la ea pleacă o intrigă în care sunt combinate visele, o neobișnuită poveste de dragoste și parabola socială. Cinematografia din centrul și estul Europei nu ezită în a șterge frontierele obișnuite dintre genurile cinematografice și a adăuga perspective diferite – dovada și acest film care își atrage spectatorii în lumea sa și care-i urmărește și după ce s-a terminat vizionarea.
Endre este directorul unui abator de vite, o instituție destul de modernă, cu procese industriale și benzi de producție, care doar fac mai greu de privit pentru cei sensibili uciderea animalelor. Acesta este doar decorul neliniștitor pentru micile drame umane pe care le urmărim pe ecran. Endre are vreo 50 de ani, mâna stângă îi este paralizată, este timid și singur. La fel de singuratică este Mária, o nouă angajată răspunzătoare de controlul calității. Are vreo 30 de ani, este extrem de meticuloasă, o femeie frumoasă, dar care are o problemă evidentă în comunicarea cu cei din jur. Un incident bizar (furtul unei substanțe afrodisiace pentru bovine, folosit pentru ‘însămânțări’) aduce în fabrică poliția dar și o psihologă pentru a lămuri cazul. Aceasta le cere salariaților să-și povestească visele. Atunci aflăm și noi, spectatorii, că imaginile de păduri înzăpezite care apar din când în când în film sunt de fapt visele eroilor. Endre și Mária visează exact aceleași vise: un cerb și o ciută se întâlnesc într-o pădure. El este cerbul, ea ciuta. Psihologa este convinsă că cei doi vor să-i joace o farsa. Bărbatul și femeia încearcă să înțeleagă ce se întâmplă. Singurătățile lor se aproprie, se ating. Poate visul să capete o întruchipare în realitate?
Mi-a plăcut mult povestea și abordarea, până aproape de sfârșit. Nu aflăm nimic despre trecutul lui Endre și Mária, despre traumele care i-au făcut așa cum sunt ca fizic (Endre), ca fire (Mária care știm doar că a urmat niste tratamente psihiatrice încă din copilărie). Apropierea lor este timidă și treptată, întâlnirea dintre ei are loc întâi în vis, apoi ca o explorare a unei posibile prietenii și apoi înfiriparea unei relații. Ambii evită multă vreme contactul fizic. Ca în multe povești fantastice, atunci când rezolvarea aparține planului realității, există riscul să fim dezamăgiți. Cei doi actori care joacă rolurile principale sunt superbi. Alexandra Borbély este frumoasă, stranie și vulnerabilă în rolul Máriei. Géza Morcsányi, care îl intepreteaza pe Endre, nu este actor profesionist, și alegerea este excelentă, căci el dă naturalețe și sinceritate rolului bărbatului singur, care primește târziu în viață șansa unei iubiri, și se teme să se angajeze pentru a nu-și răni partenera. Finalul, cum am spus, m-a dezamăgit puțin, dar nu pot să-mi imaginez altul mai bun. Un film straniu și delicat pe care-l recomand.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
