Amazing Grace (2018)
Regia: Alan Elliott, Sydney Pollack
Cu: Aretha Franklin
În ianuarie 1972, Aretha Franklin a dat două concerte în două zile consecutive într-o biserica baptistă din Los Angeles. Cântăreața de soul și R&B, atunci în vârstă de 29 de ani, își câștigase deja o faima mondială și coroana neoficială de Regina a Muzicii Soul. În aceste două concerte ea se reîntorcea la rădăcinile sale muzicale, muzica gospel pe care o cunoscuse și începuse să o cânte în copilărie în biserica din Detroit în care predica tatăl său. Concertele au fost înregistrate și filmate. Discul al cărui nume era ‘Amazing Grace’ a devenit unul dintre cele mai celebre în istoria acestui gen muzical.
Materialul filmat a avut însă o soarta mai complicată, deși filmările comandate de studiourile Warner Brothers fuseseră coordonate de tânărul regizor Sidney Pollack, deja cunoscut și el pentru ‘Și caii se împușcă’ din 1969. Probleme tehnice ale sincronizării dintre materialul filmat și banda sonoră au făcut imposibilă finalizarea filmului până când au apărut metode tehnice care să le surmonteze. Mai târziu, și Aretha și Pollack s-au opus, fiecare pentru motivele sale, unele necunoscute public, lansării filmului pe ecrane. Este păcat că doar după moartea lor spectatorii au putut face cunoștiință cu acest film, care în opinia mea este o realizare deosebită, un document care le face onoare și invită la respect pentru ambii artiști.
Pastorul James Cleveland, care prezintă concertul și i se alătură Arethei la pian și cu vocea sa, ne previne de la început că vom asista la o ceremonie religioasă. Într-adevăr, filmul ‘Amazing Grace’ aparține zonei sacrului, și asta se întâmplă și dacă în calitate de spectator ești religios sau nu, creștin sau nu. Vocea, interpretarea, trăirea cântăreței și a corului, participarea publicului fac din acest concert mult mai mult decât un eveniment muzical cu conținut religios. Aretha Franklin era pe culmile formei sale muzicale (unde de altfel s-a aflat vreme de câteva decenii), dar aici, în biserică, mai mult decât în orice alt concert sau înregistrare, ea pare să se afle în elementul ei. În fapt, ea este adevărată conducătoare a ceremoniei sacre care se petrece în biserica din Los Angeles, a trăirilor muzicale în care îi ia ca parteneri și pe cei care au văzut-o atunci ‘live’ și pe cei care au ascultat mai târziu muzica sau văd acum filmul.
Trebuind să se descurce într-un spațiu mic și aglomerat, Sidney Pollack a folosit un număr relativ mare de operatori de film cu camere de luat vederi portabile care se mișcă permanent, căutând unghiurile cele mai speciale. Prim-planurile Arethei sunt antologice. Post-procesarea și sincronizarea sunet-imagine lucrează perfect. Filmul ‘Amazing Grace’ ne face, cu aproape jumătate de secol mai târziu, să avem senzația că am participat la acest eveniment muzical de excepție, că am fost aproape de marea cântăreață interpretând genul muzical în care s-a format și pe care l-a ridicat la un nivel artistic deosebit. Este unul dintre cele mai speciale și mai frumoase concerte filmate pe care le-am văzut.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: Youtube.com, Rogerebert.com, The New York Times)
