Lola (1961)
Regia: Jacques Demy
Distribuția: Anouk Aimée, Marc Michel, Jacques Harden
Sunt câteva povești de dragoste în filmul ‘Lola’ realizat in 1961 de Jacques Demy, dar și în jurul acestui film. Realizat în 1961 era primul film de lungmetraj al regizorului care cu câțiva ani mai târziu avea să regizeze ‘Les parapluies de Cherbourg’ și apoi ‘Les demoiselles de Rochefort’ și conținea în el multe dintre semnele caracteristice ale unei personalități cinematografice orginale și șarmante, un romantism elegant, sinceritate și ingenuitate. Dar și povestea filmului însuși are o completare târzie emoționantă. Negativele originale s-au pierdut și când a venit vremea unei recondiționări și digitizări a peliculei, restauratorii au trebuit să recurgă la o copie aflată în arhivele cinematecii britanice. Operația a fost efectuată de regizoarea Agnes Varda, văduva lui Jacques Demy, la câțiva ani după moartea acestuia. Filmul de tinerețe, plin de dragoste, al lui Demy a renăscut și poate fi acum văzut și trăit de noile generații de amatori de cinema datorită devotamentului și profesionalismului celei care i-a fost soție.
Eroii și eroinele filmului nu cântă încă, așa cum aveau s-o facă eroii și eroinele din filmele mai târzii ale regizorului, dar își exprimă în mod spontan și cu volubilitate sentimentele. Asta ar fi o rețetă de eșec în cinematografia modernă și Demy era în minoritate sau chiar o excepție unică și între regizorii vremii sale – dar tocmai la el farmecul și exprimarea directă a eroilor funționează minunat. Povestea din film se petrece într-un oraș francez la malul Atlanticului în deceniul de după sfârșitul războiului. Eroii aparțin generației căreia războiul i-a întrerupt visele: cântăreața de cabaret care încearcă să-și păstreze onoarea crescând un copil și visează la bărbatul care a părăsit-o, tânărul căruia experiență războiului i-a schimbat cursul vieții și i-a tăiat elanurile, văduva care își crește fiica adolescentă pe cale să devină o viitoare Lolita (a la Nabukov), soldatul ‘marines’ din Chicago căutând aventuri și amintiri pentru o viață în brațele frumoaselor frantuzoaice. Avem de-a face cu o întreagă lume, o galerie de personaje care trăiesc situații nu tocmai ușoare, însă care sunt abordate și descrise cu lejeritatea și cu exuberanța unei suite de menuete. La fel ca în ‘dansul social’ francez baroc cu origini populare din secolul 17, partenerii din cadrul perechilor se schimbă din când în când. Fondul muzical clasic (Beethoven în special) învăluie întreagă atmosfera, iar pelicula alb-negru amintește că acțiunea avea loc in deceniul precedent lansării filmului.
În cele două roluri principale apar doi actori minunați care au avut cariere foarte diferite. Anouk Aimee construiește un rol în tradiția cântărețelor de cabaret întruchipate cu peste două decenii înainte de Marlene Dietrich. Partenerul ei în film este Marc Michel, în rolul unui tânăr dezabuzat și dezorientat, căruia reîntâlnirea cu femeia care fusese prima lui iubire pare să-i dea șansa unui nou început. ‘Prima iubire este cea mai puternică’ ar putea fi motto-ul filmului, dar sunt și situații în care primele iubiri nu sunt împărtășite. Marc Michel joacă excelent, avea și un fizic care mi l-a amintit pe Matt Damon cu jumătate de secol mai târziu. Unde a dispărut după acest film? Examinându-i filmografia putem vedea că majoritatea alegerilor sale ulterioare au fost filme comerciale de acțiune, din ce în ce mai ciudate. O promisiune nerealizată într-o generație în care concurența era foarte mare. Interpretarea lui din acest film rămâne poate cel mai bun rol al carierei, contribuind la acest film elegant despre Franța anilor 50 văzută prin prisma a trei zile de întâlniri romantice pe malul mării. Doar finalul poate ușor dezamăgi, inspirația pare să-l fi abandonat pe regizorul scenarist, care nu pare să fi găsit acordurile finale cele mai potrivite pentru a-și concluziona menuetul.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, Etsy.com)
