Murder! (1930)
Regia: Alfred Hitchcock
Distribuția: Herbert Marshall, Norah Baring, Phyllis Konstam
Vizionarea filmelor timpurii ale lui Alfred Hitchcock este o experiență specială pentru orice iubitor de film și admirator al maestrului suspens-ului. Prima parte a carierei lui Hitchcock s-a desfășurat în Anglia. Hitchcock și-a făcut debutul în filmul mut și cinematograful său a rămas de-a lungul carierei sale în primul rând o artă vizuală. În jurul anului 1930 a trăit împreună cu întreaga cinematografie tranziția spre filmul vorbit sau mai bine zis filmul sonor, căci la Hitchcock bandă sonoră include nu numai vocile actorilor, ci și recuzita de zgomote și banda muzicală, care are un rol dramatic și de creare a atmosferei.
Filmul ‘Murder!’ aparține acestei perioade și este, pe lângă calitățile sale dramatice, și un document al acestei transformări, într-o perioadă în care sonorul era înregistrat ‘pe viu’ odată cu filmarea scenei, inclusiv acompaniamentul muzical. Multe decenii mai târziu, procedeul avea să fie folosit în scopuri artistice, dar în acea vreme, pur și simplu nu exista separare între banda vizuală și banda sonoră.
‘Murder!’ este în mare măsură un film despre teatru. Acțiunea se petrece în lumea actorilor, victima crimei care se află în centrul acțiunii este o actriță, suspecta principală este tot actriță și rolul detectivilor care încearcă să descopere adevărul din spatele aparențelor este jucat tot de actori. Găsim în film chiar și o scenă de teatru în teatru care ne amintește de ‘Hamlet’. Este vizibilă pasiunea pentru scenă și plăcerea de a dezvălui cele care se întâmplă – tehnic, dar și uman – în culisele teatrului.
Lăsând la o parte aspectele istorice, ce rămâne interesant în acest film la aproape 90 de ani de la realizarea sa? Câteva dintre performanțele actoricești sunt remarcabile, în special cea a lui Hebert Marshall în rolul principal. Există o foarte bună scenă a dezbaterii juraților, poate prima dintr-o serie cinematografică devenită mai târziu un gen distinct, care avea să includă ’12 Angry Men’. Măiestria regizorală a lui Hitchcock de mai târziu este prezisă de câteva scene excelent filmate – defilarea ferestrelor în scena de deschidere, umbra ștreangului în închisoare, moartea sugerată din final în care vedem doar reacțiile spectatorilor. Nu este încă vorba despre o capodoperă, dar sclipirile de geniu sunt deja vizibile.
