Suburbicon (2017)
Regia: George Clooney
Distribuția: Matt Damon, Julianne Moore, Oscar Isaac
Am o problemă cu George Clooney. S-ar putea ca eu să fiu de vină, s-ar putea ca nu numai eu să fiu de vină. Nu am fost entuziasmat niciodată de performantele sale actoricești. Cu atât mai puțin de cele de regizor, și această lipsă de entuziasm a fost doar accentuată de vizionarea lui ‘Suburbicon’, filmul său din 2017. Problema este că nu reușesc să indic un motiv precis al indiferenței mele. Și ca actor, și ca regizor, Clooney pare să facă totul după carte. S-a născut poate cu vreo jumătate de secol prea târziu pentru rolurile gen Cary Grant care i-au umplut cariera de actor, dar este totuși impresionant ca fizic, expresiv și are prestanță. Și totuși, nu pot simpatiza cu personajele pe care le interpretează. La fel se întâmplă cu filmele pe care le regizează. ‘Suburbicon’ se bazează pe un scenariu scris în 1986 de frații Coen, pe care aceștia nu l-au transpus niciodată pe ecran. Filmul adună în distribuție o galerie de talente formidabile. Cinematografia este semnată de Robert Elswit, un creator de imagine laureat cu un Oscar și uitandu-mă după film la fotografiile ‘stills’ am putut aprecia și mai mult calitatea cadrajului, a compoziției, a culorilor. Totul pare OK, ‘Suburbicon’ nu este deloc un film rău, dar este un film care m-a lăsat complet indiferent.
Una dintre probleme este în opinia mea scenariul. Clooney și colegii săi au preluat o poveste tipică a fraților Coen, despre o aparent pașnică familie americană, în care oroarea se înfiltrează treptat și corupția generată de problemele financiare și de relațiile amoroase ilicite pune stăpânire pe eroi într-o spirală coborând spre demență, și a plasat-o pe fundalul, sau mai bine zis alături de un conflict rasial din America sfârșitului anilor ’50. Acesta este bazat pe un caz real petrecut într-o ‘comunitate model’ care încercă să-și păstreze ‘omogenitatea’ descurajând și chiar recurgând la violență împotriva celor care nu corespundeau criteriilor de ‘puritate rasială’. Două familii, una alba, cealaltă afro-americana, sunt despărțite la început de un gard simbolic intre pajiști, gardul apoi se înalta, când cetățenii orașului încearcă să-i ghettoizeze pe intruși, și singurii cărora nu le pasă de conflictele celor mari sunt cei doi băieți care își împărtășesc pasiunea pentru baseball. Perspectiva copiilor este una dintre ideile frumoase ale scenariului, dar altfel poveștile nu se leagă deloc intre ele.
Matt Damon și Julianne Moore, actori de prima mână ai Hollywoodului, realizează roluri care se încadrează în nivelul general al filmului. Creații OK dar care nu vor rămâne dintre cele mai bune ale filmografiei lor, în pofida faptului că rolurile sunt generoase ca text. Damon este un tată de familie a cărui lume este aparent devastată de intruziunea unor răufăcători, care îi ucid soția. Se consolează repede cu sora geamănă a acesteia, și cuplul celor doi se dovedește a nu fi exact ceea ce par. Ca în multe dintre scenariile fraților Coen, aparentele camuflează un strat gros de corupție sordida. Spre deosebire de filmele regizate de ai, George Clooney nu reușește să-și transforme personajele în focare de interes, care să atragă simpatia sau repulsia. Și Matt Damon în rolul tatălui, și Julianne Moore în rol dublu sunt neașteptat de insipizi.
Unghiul de vedere al copilului face ca intriga să fie percepută în cheie de filme ‘horror’ – nu numai din cauza cantității ne-neglijabile de fluide roșii care se varsă pe ecran, dar mai ales datorită perspectivei psihologice, a empatiei spectatorilor cu situația în care se afla băiatul care înțelege treptat că cei care ar trebui să-l protejeze îi sunt în realitate ostili. Din păcate, prea multe detalii sunt terne și lipsite de energie și emoție. ‘Suburbicon’, cu toate bunele intenții și profesionalismul cinematografic al realizatorilor săi, este o ocazie ratată de a face un film mult mai bun.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://jumpcutonline.co.uk/2017/12/01/suburbicon/)
