Far from Heaven (2002) – Departe de paradis
Regia: Todd Haynes
Distribuția: Julianne Moore, Dennis Quaid, Dennis Haysbert
‘Far from Heaven’ (2002) al lui Tod Haynes este un îndrăzneț și foarte reușit exercițiu stilistic și tematic. Încă de la începutul filmului, de la generic, ai impresia ca spectator că vezi un film american din anii ’50 care este sau foarte bine păstrat sau excelent recondiționat. Au existat mai multe surse de inspirație, dar cea principală este melodrama socială ‘All the Heaven Allows’ regizata în 1955 de Douglas Sirk. Acel film care îi avea în rolurile principale pe Jane Wyman și Rock Hudson aborda unul dintre tabuurile morale ale epocii – relațiile dintre femei mature și bărbați mult mai tineri. Todd Haynes, care este și autorul scenariului, folosește stilul de narațiune și de filmare al acelei perioade pentru a aborda două alte tabuuri ale societății anilor ’50, pe care însă cinematografia americana nu îndrăznise încă atunci să le atace frontal: legăturile amoroase inter-rasiale și cele homosexuale. Haynes nu numai că aduce ambele teme în aceeași poveste, ci face mai mult – le introduce în aceeași căsnicie. Nu o face însă din perspectiva celor 45 de ani scurși de la evenimentele descrise în film și nu introduce nici vreo lecție învățată din revoluția drepturilor civile din anii ’60 sau din revoluția acceptării homosexualității care avea să aibă loc cam un deceniu mai târziu. Filmează că și cum ar fi fost un regizor al anilor ’50 care și-a luat libertatea de a aborda temele. Efectul de autenticitate este copleșitor.
Acțiunea filmului începe în toamna anului 1957 și se petrece în orașul Hartford, statul Connecticut. Cuplul Frank și Cathy Whitaker pare un model al reușitei americane în acel deceniu de prosperitate economică de după al doilea război mondial. Frank lucrează ca șef al publicității la o firmă prosperă și câștigă destul de bine pentru a avea o casă frumoasă cu servitoare și pentru ca Cathy să poată să stea acasă dedicându-și timpul creșterii celor doi copii și activităților sociale împreună cu alte femei din aceeași pătură socială înstărită. În spatele aparențelor se ascunde însă un secret. Frank este homosexual și își reprimă din ce în ce mai greu preferințele, riscând vizite în barurile frecventate de gays și chiar o aventură la locul de munca. Căsnicia intră în criză când Cathy descoperă situația și Frank decide să recurgă la un ‘tratament’ pentru a ‘repara’ ceea ce încă era considerată o boală în acea perioadă. ‘Tratamentul’ nu prea reușește, Frank este derutat și devine violent, iar Cathy, disperată, găsește sprijin și consolare platonică în prietenia cu Raymond, un grădinar afro-american văduv și tată al unei fetițe. Relațiile inter-rasiale sunt însă un tabu cel puțin la fel de neacceptat de mentalitatea acelor vremuri, și unul mult mai vizibil. Ambele comunități din oraș – cea a albilor și cea a negrilor se impotrivesc. Segregația este nu doar legală (legi care aveau să se schimbe în deceniul următor), dar și sau mai ales în mentalitate. Desi Cathy și Raymond nu comiseseră nicio infidelitate, însuși faptul că se întâlnesc și socializează în public îi condamnă la ostracizare. Sub această presiune a prejudecaților, nici căsnicia și nici legătura înfiripată împotriva conveniențelor nu au șanse prea mari să supraviețuiască.
Tod Haynes a studiat cu atenție și a readus în funcțiune o parte dintre uneltele aflate în arsenalul cineaștilor din deceniul în care se petrece acțiunea. Pentru a reconstitui fidel tentele filmelor din epocă, Haynes, împreună cu colaboratorul sau fidel, directorul de cinematografie Edward Lachman au folosit pelicula și iluminarea din studiourile acelei perioade. Acțiunea începe toamna și culorile frunzelor ruginii sunt combinate cu roșul și verdele toaletelor doamnelor pentru o simfonie coloristică idilică. Pe măsură ce avansăm în poveste apar culorile mai stridente și colțurile mai întunecate ale orașului. Răceala iernii este întreruptă doar de vacanța de Anul Nou a eroilor filmată sub soarele cald al Floridei. În finalul care se petrece primăvara, apar mugurii florilor în copaci, dar viitorul este incert. Pentru banda sonoră a filmului, Haynes a ales să colaboreze cu Elmer Bernstein, compozitor cu o jumătate de secol de experiență, care fusese deja activ și scria muzică de filme în perioada în care are loc acțiunea. Avea să fie ultima sa colaborare la un film de lung metraj.
Rolul lui Cathy Whitaker este intepretat de Julianne Moore. Acesta este, cred, unul dintre rolurile cele mai bune ale carierei sale, un rol complex al unei femei a cărei lume se prăbușește sub presiunea evenimentelor și prejudecăților din jur, o femeie care încearcă să facă față cu demnitate și să-și salveze familia păstrându-și integritatea și plătind un preț imens pentru asta. Din păcate, rolurile celor doi bărbați din viața lui Cathy sunt mai puțin bine conturate, deși fiecare dintre ele reprezintă un caz complex și la fel de interesant. Dennis Quaid și Dennis Haysbert joaca amândoi cu profesionalism, dar am rămas cu impresia că personalitățile celor două personaje nu sunt suficient explorate. Finalul este departe de happy-end. Pentru fiecare dintre cei trei eroi lupta abia începe.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://movieposters.ha.com/itm/movie-posters/romance/far-from-heaven-focus-features-2002-british-quad-30-x-40-romance/a/511015-55109.s)
