The Walk (2015) – Sfidează limitele
Regia: Robert Zemeckis
Scenariu: Robert Zemeckis & Christopher Browne, după cartea “To Reach the Clouds” de Philippe Petit
Distribuția: Joseph Gordon-Levitt, Ben Kingsley, Charlotte Le Bon, Clément Sibony, César Domboy, Benedict Samuel, James Badge Dale
La data de 7 august 1974, Philippe Petit, un acrobat francez, a realizat imposibilul, traversând vidul dintre cele două turnuri gemene ale World Trade Center, aproape complet finisate şi doar parţial ocupate. Pietonii grăbiţi au văzut imposibilul: un om dansa pe cer, aparent plutind în aer, fără niciun sprijin. Din acel moment turnurile au prins viață, iar new-yorkezii erau mândri de realizarea lor. 40 de ani mai târziu, Robert Zemeckis (Forrest Gump, Flight) – unul dintre cei mai talentaţi regizori de cinema în folosirea tehnologiei pentru redarea unei povestiri emoţionale – îi pune pe spectatori în postura lui Petit. The Walk-Sfidează limitele, un spectacol epic pentru marele ecran, dă spectatorilor ocazia să ajungă acolo unde numai unul dintre oameni a putut ajunge – la etajul 110, suspendat în aer, mergând pe o sârmă între cele două turnuri ale World Trade Center.
Fimul oferă o perspectivă asupra ideii de artist, indiferent de produsul lui final, asupra nebuniei care îi stăpânește pe toți, niciunul dintre ei fiind capabili să-și motiveze deciziile. Răspunsul este și de data aceasta unul categoric: Trebuie să pun o sârmă între ele; trebuie să traversez pe acolo. Afirmație folosită de către artist de fiecare dată când găsea acele două axe paralele ce i-ar fi putut susține visul.
Despre film, regizorul spune că aceasta e o întâmplare reală, până în cel mai mic detaliu, dar cu o atmosferă de poveste – dintr-un alt timp şi spaţiu – iar eu am vrut să combin realul cu figurativul, pe când actorul principal, care nu se află la primul film 3D (Inception, 2010, r. Christopher Nolan), mărturisește că a fost o experiență uluitoare să te afli deasupra orașului, să-i simți vibrația și oarecum să-l stăpânești cu propria-ți putere.
În ceea ce privește decorul, coordonatorul de efecte vizuale Kevin Baillie (A Christmas Carol, Sin City), recunoaște că a fost o provocare, reconstituirea celor două turnuri, precum și a atmosferii New Yorkului anilor 70. Totuși, munca și-a atins scopul și un omagiu a fost adus celor două turnuri care astăzi nu mai există.
Însuși Petit a avut un rol împortant în realizarea acestui film, reprezentând sursa de inspirație necesară pentru realizatori și antrenorul lui Gordon-Levitt. Și se pare că artistul a fost la fel de încântat precum audiența: Pentru prima dată în istoria cinematografului, spectatorii vor fi cu toţii pe sârmă odată cu mine.
Plecând de la premisa că ceea ce poţi transmite spectatorilor cu ajutorul corpului tău, face parte din şarmul unul film, Gordon-Levitt a acceptat cu încântare acest rol, considerând că i se potrivește perfect.
Ce-i drept am vorbit până acum despre măiestria proiectului și despre provocările realizării lui. Însă, să nu ne lăsăm vrăjiți de înălțimea uluitoare, și să pierdem din vedere narațiunea ce introduce spectatorul nu doar în actul istoric al traversării distanței dintre cele două turnuri, dar și în formarea artistului, precum și în manevrele necesare a fi realizate pentru a face visul posibil, manevre ce parcă mi-au adus aminte de jefuitorii de bănci. Philippe Petit (Joseph Gordon-Levitt) şi mentorul său, Papa Rudy (Ben Kingsley), sunt ajutaţi de către o echipă internaţională fără egal, care depăşeşte toate obstacolele, disensiunile, trădările şi nenumăratele limite pentru a-şi duce la îndeplinire planul lor nebunesc.
Annie (Charlotte Le Bo – The Hundred-Foot Journey), prietena lui Philippe, este prima aliată a artistului, prima persoană care află despre visul său și reprezintă acea ancoră necesară fiecărui om și probabil unui artist în mod special. El are nevoie de ea atunci când se simte mai vulnerabil. El nu se poate manifesta faţă de prieteni, dar faţă de ea nu are secrete. Restul echipei este de o carismă uimitoare: Jean-Pierre (James Badge Dale – Flight), un un comerciant aflat mereu în căutare de aventuri, Jean-Louis (Clément Sibony – The Tourist), fotograful personal al artistului, Jean-Francois (César Domboy – The Princess of Montpensier), profesorul de matematică și cel care avea fobie de înălțimi. După ce traversează oceanul, Petit își găsește ultimii trei membri ai echipei sale la New York: Ben Schwartz joacă rolul lui Albert, Benedict Samuel în rolul lui David şi Steve Valentine în rolul lui Barry Greenhouse, “omul din interior.” În momentul în care veți vedea echipa pe marele ecran va apărea totuși un semn de întrebare: cum de a reușit Petit să-și îndeplinească visul? Cu siguranță a avut și un ajutor divin, căci prietenii numai aptitudini de jefuitori de bancă nu aveau! În schimb, îi unea o prietenie profundă (cel puțin pe unii dintre ei), un respect desăvârșit pentru îndeplinirea visului și o răzvrătire asumată sau ascunsă contra sistemului.
Povestea reprezintă o inspirație universală și se recomandă în special celor care s-au rătăcit. Cuvintele lui Petit sunt suficiente în acest sens: Este vorba despre diferenţa dintre un acrobat care se agaţă de o prăjină pentru a trece dincolo şi cineva ca mine care îşi duce viaţa pe celălalt tărâm. Primul dintre ei este uimitor, dar celălalt devine un exemplu pentru ceilalţi. După ce au văzut asta, oamenii mi-au spus :‘Îmi dă sentimentul că aş putea şi eu să-mi transform visele în realitate. Aş putea să mişc munţii din loc.’ Ai putea să înlocuieşti cuvintele acrobat pe sârmă cu altele legate de altă profesie. Este vorba despre drumul în căutarea perfecţiunii, despre atenţia pentru detaliu, respectul pentru meserie –indiferent de meseria pe care o faci, grija pentru modul cum trăieşti.
Nota: 10/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=GR1EmTKAWIw’]
