The Boxtrolls (2014)
Regia: Graham Annable, Anthony Stacchi
Voci: Ben Kingsley, Jared Harris, Nick Frost
Pastrez vii in memorie scene intregi din „Coraline” si „ParaNorman” si fiecare revedere a acestor mici bijuterii animate face sa-mi creasca respectul si admiratia fata de profesionistii de la „Laika”. Imaginatia debordanta, detaliile extravagante si migala in transpunerea pe ecran a productiilor stop motion s-au reunit in Portland – Oregon spre a ne cuceri inimile. Departe de stilul Disney, departe de productiile computerizate, idei noi si tonalitati ciudate se strecoara in povestile abordate.
„Trolii de cutie”, ultima provocare marca „Laika”, s-a construit pe scheletul povestii ” Here be monsters!” de Alan Snow si, la fel ca predentele animatii, exceleaza in fantezia vizuala, insa esueaza prin lipsa intrigii si a umorului diluat spre inexistent.
Actiunea se petrece in faimosul oras Cheesebridge – Fromage populat de o societate mare iubitoare de branza!!!!, divizata in doua categorii – una elitista, superioara – purtatorii de jobene albe, singura acceptata in sala de degustare de branzeturi si singura careia ii este permis consumul delicateselor rafinate si ce-a de-a doua, cea a jobenelor rosii, mai numeroasa, dar lipsita de privilegii – oameni normali cu aspiratii modeste. Din randul celei de-a doua clase se distinge Haralamb Pungasul, eroul negativ, fara scrupule, animat de dorinta de a castiga un joben alb si privilegiile asortate.
Subsolurile orasului Fromage adapostesc insa o populatie de troli ce traiesc in cutii, luand numele ambalajelor pe care le populeaza, fiinte blande, timide, aproape dragalasi in uratenia si amorfia lor, mesteri iscusiti si reparatori dibaci de mecanisme stricate si aruncate. Noapte de noapte trolii isi parasesc adaposturile subterane cautand pe strazile Fromage-ului resturi interesante ce s-ar putea transforma in dispozitive ingenioase.
Din motive nestiute aceiasi troli au reputatie de rapitori si mancatori de oameni, fiindu-le atribuita rapirea si omorarea unui copil. Societatea de deasupra angajeaza chiar si un hingher – cine altul decat Haralamb Pungasul – care conditioneaza eradicarea amenintarilor subterane de accederea in clasa de elita si dobandirea unui joben alb.
Copilul disparut nu e nici pe departe mort. Ajuns in grija trolilor, vreme de zece ani micutul cu numele de Out creste si se dezvolta uman printre creaturile pamantului, vorbeste, desi parintii adoptivi nu comunica in limbaj articulat, se considera un troll si participa la expeditiile nocturne impreuna cu acestia.
Totul pana intr-o zi cand, luptand sa-l salveze pe tatal adoptiv – Peste – din mainile hingherilor, Out o intalneste pe Winnie, fata Lordului Burdufon, liderul comunitatii Fromage. Neglijata de parinti, Winnie dezvolta o fascinatie macabra pentru atrocitatile atribuite trolilor pe care le investigheaza singura. Intalnirea cu Out si revelatia nevinovatiei trolilor o determina sa se alature eforturilor de demascare a planurilor malefice intocmite de Haralamb Pungasul.
“Trolii de cutie” este mai putin fixat pe moarte decat precedentele creatii marca “Laika” vorbind mai mult despre familie, clase sociale, despre frustrari si lupta de clasa, despre necesitatea de a actiona, ba chiar aduce in discutie cateva teme moralizatoare pentru copii si, de ce nu, pentru parinti. Conceptul de “tata” biologic si natural, este dezbatut de cei doi copii crescuti in medii atat de diferite. Winnie, fetita ce pare ca are de toate este singuratica si neglijata de parinti. Out, asa zisul orfan rapit, desi din punct de vedere uman nu are nimic este inconjurat de dragoste si crescut cu multa atentie de parintii adoptivi, este loial si curajos. El este cel care trebuie sa-i determine pe troli sa actioneze, sa nu mai accepte resemnati ceea ce li se intampla.
“Trolii de cutie” incearca si uneori reuseste sa fie o comedie, scenariul are ca adresabilitate intreaga familie, presarat fiind cu urmariri si discursuri moralizatoare insa stilul “Laika” nu are nimic dragut sau dragalas. Monstruletii traiesc intr-un decor apasator, sumbru si usor de comparat cu cel al unui film de groaza – ganganiile si viermisorii ar fi simpatici de-a dreptul daca n-ar avea statutul de mancare preferata.
Personajul principal negativ exceleaza in grotesc, ajutat fiind de intoleranta la lactoza ce-l face diform ori de cate ori incearca sa-si depaseasca conditia, precum si de momentele muzicale in travestit pe care le realizeaza. Ironia si tusele groase contureaza si membrii societatii superioare din Fromage. Desi sunt oficial pozitivi, nu sunt nici simpatici si nici nu emana bunatate, ci mai degraba aroganta si rigiditate. La fel, ajutoarele lui Haralamb, plasate de naratiune in ajutorul “raului”, nu sunt, pana la urma, decat putin confuzi, incercand de fiecare data sa se autoconvinga de corectitudinea faptelor comise.
Singurele personaje cu adevarat consistente si memorabile sunt Haralamb si Winnie si n-am reusit sa inteleg de ce chiar cei care dau titlul animatiei se pierd in decor, trecand in planul secundar. Nici Out nu se remarca prea mult, fiind cu totul acoperit de vivacitatea fetitei si efervescenta tiradelor vicleanului conspirator.
Apreciez munca actorilor care au incercat se puna in pielea personajelor prin dublajul in limba romana, insa as fi preferat interpretarile originale. Cred ca se pierde mult din emotia originala prin dublaj, dar inteleg necesitatea acesteia .
Trecand peste toate neajunsurile si scaparile, “Trolii de cutie” ne provoaca vizual cu un spectacol grotesc, dar incantator, cu unghiuri de filmare si abordari inventive, spectaculoase, asa cum ”Laika” ne-a obisnuit, ne vorbeste tandru despre familie si diferitele sale forme de manifestare, si nu in ultimul rand despre liantul ce o incheaga – iubirea.
Nota: 7/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=Q2dFVnp5K0o’]
