The Big Short (2015)
Regia: Adam McKay
Distribuția: Christian Bale, Steve Carell, Ryan Gosling, Brad Pitt
The Big Short a făcut senzație pe la începutul anului, atunci când s-au anunțat nominalizările pentru Premiile Oscar 2016. Parcă venit de nicăieri, mai ales că filmul este un produs tipic de cultură americană, a surprins până la urmă lumea prin povestea sa și prin interpretările de senzație ale celor trei actori principali. Rezultatul a fost bunicel spre bun, filmul strângând cinci nominalizări la premiile americane (printre care cel mai bun film și cel mai bun actor în rol secundar-Christian Bale), dar primind un singur premiu, cel pentru cel mai bun scenariu adaptat – Charles Randolph și Adam McKay.
La noi nu prea a prins, pentru că este aparent prea complicat și plin de informații financiare. Desigur, pentru orice persoană ar trebui să fie de interes modul în care a început marea criză financiară mondială, în 2007, iar The Big Short este o soluție la îndemână în acest sens, pentru că oferă și informațiile necesare, combinate cu actori talentați și o imagine artistică a problemei. Este cumva normal să recomand acest film dacă dorești să afli asemenea informații, până la urmă nu toată lumea a terminat ASE-ul sau are ceva practică economică în spate. Filmul este, de altfel, condimentat și cu ceva apariții episodice ale unor staruri care încearcă să explice pe înțelesul tuturor anumiți termeni economici.
Pe de altă parte, filmul este greoi pentru majoritatea spectatorilor, fiind suprapopulat de termeni ciudați, pe care îi deslușești cu greu, chiar dacă, așa cum spuneam mai sus, mulți dintre ei sunt explicați inclusiv pe înțelesul nespecialiștilor. Swap credits, tot felul de articole chițubușare băgate în contractele de credit, OCD, acestea sunt chestii pe care le-am pricepu parțial în timpul filmului, dar care au dispărut repede în umbră; este același gen de film precum cele de odinioară despre Wall Street, unde confuzia din burse și strigătele brokerilor ne uimea și ne intriga.
Dacă esențialul rămâne undeva în străfundurile minții marilor economiști și marilor falimentați (mulți dintre ei păstrând în buzunare sume imense), este important că și noi, prin intermediul acestui film de ficțiune cu tentă de documentar, descoperim și înțelegem unele lucruri. La momentul când l-am văzut prima dată, undeva pe la începutul anului, îl consideram unul dintre favoriții la premiul Oscar pentru cel mai bun film, tocmai pentru că tentația americanilor este destul de mare de a-și premia filmele despre propria istorie, chiar recentă. Nu a fost așa, dar este un film bun, din care putem lua doar lucrurile bune. Printre ele, interpretarea actorilor principali și secundari, deliciul filmului fiind, după părerea mea, Christian Bale (care a beneficiat, de altfel, și de un personaj delicios, cu o personalitate nonconformistă și aparent neadaptată vremurilor). Plus că Steve Carell este din ce în ce mai bun.
Dacă temporar criza a trecut, este și meritul sistemului: este bine că, în capitalism, problemele se rezolvă prin mijloace proprii. Este un sistem care nu dă faliment niciodată, ci este în continuă reorganizare.
Nota: 7/10
Filmul a apărut în format DVD și Blu-ray, fiind distribuit de OdeonFilm.
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=vgqG3ITMv1Q’]
