Our Girl (serial, sezonul 1, 2014)
Regia: Anthony Philipson, Richard Senior
Scenariul: Tony Grounds
Distribuția: Ben Aldridge, Simon Lennon, Sean Ward
Am avut încredere în canalul TV ARTE, care de obicei transmite seriale europene de televiziune de bună calitate, dar aceasta a fost una dintre ocaziile când au abuzat de încrederea mea. „Our Girl” („Fata noastră”), povestea unei tinere britanice, pierdută în viață și recuperată de armata britanică pentru a fi trimisă să-și facă datoria în Afganistan că asistentă medicală pe câmpul de luptă, este o combinație nefericită între o telenovelă și un serial cu temă militară. Nu sunt un mare fan al niciunuia dintre cele două genuri, iar combinația aceasta nu mi-a schimbat opiniile.
Premizele nu sunt atât de rele. Molly Dawes, care împlineste 18 ani în primul episod din serial, este cea mai mare dintre numeroșii frați și surori din familia ei, locuitori ai unui oraș englezesc unde ea este poate „ultima fată albă” într-o zonă locuită în mare parte de imigranți, mulți dintre ei musulmani. Chiar și prietenul ei este musulman și are planuri să preia controlul asupra vieții ei și să se căsătorească cu ea. Familia ei, cu un tată beat și cu o mamă epuizată, este în destrămare. Recrutarea în armată ar putea fi singura ei scăpare, nu neapărat datorită progresului social, ci doar pentru a-și dovedi că valorează ceva. În mod surprinzător pentru toți, cu excepția autorilor scenariului, ea trece toate testele, se înscrie în armată, termină instrucția de bază, este trimisă la luptă în Afganistan, captează atenția unui soldat, dar și a ofițerului său comandant, devine eroină decorată și distruge inimile celor doi potențiali candidați la dragostea ei.
Cele șapte episoade din primul sezon descriu calea lui Molly Dawes de la postura de fată pierdută la cea de soldată decorată care se întoarce în Afganistan ca voluntară pentru a două rundă de datorie. Jocul lui Lacey Turner în rolul principal este de fapt unul dintre puținele aspecte care mi-au plăcut în aceast serial. Există unele elemente de autenticitate în descrierea suburbiilor britanice dezavantajate și în peisajul munților și satelor afgane, dar toate sunt îngropate într-o multitudine de stereotipuri. Implicarea britanică în război este descrisă într-o manieră idealizată, aproape propagandistică. Temele romantice sunt schematice ca în cea mai banală telenovelă. Primul sezon a fost urmat de alte câteva, dar nu mă voi grăbi să le caut.
