Les mariés de l’an deux (1971) – Mirii anului doi
Regia: Jean-Paul Rappeneau
Distribuția: Jean-Paul Belmondo, Marlène Jobert, Laura Antonelli
‘Les mariés de l’an deux’ realizat în 1971 în regia lui Jean-Paul Rappeneau este un exemplu a ceea ce în anii 60-70 era o combinație dintre filmele de epocă și divertismentele de succes (‘crowd-pleasers’ ca să folosim un termen american). Se spune de obicei că ‘nu se mai fac astfel de filme astăzi’, deși nu sunt sigur că afirmația este foarte exactă. Cred că se mai fac filme de divertisment pe fundal istoric, dar ceea ce lipsește este, poate, grija respectuoasă față de detaliile istorice. Chiar daca aventurile care se petrec pe ecran trec de limita dintre posibil și imposibil, ‘Les mariés de l’an deux’ este absolut credibil în tot ceea ce privește fundalul istoric. Cum vizionarea acestui film a venit pentru mine la două zile după ce văzusem ‘Napoleon’ al lui Ridley Scott, comparația a fost inevitabilă – păstrând desigur toate proporțiile. Pentru spectatorii români un detaliu interesant – o mare parte din filmări au avut loc în România, în studiourile de la Buftea, filmul fiind chiar menționat ca o coproducție franco-italo-română! A rulat și pe ecranele din România în acea perioada cu titlul ‘Mirii anului doi’.
Tot filmul este construit în jurul vedetei sale principale – Jean-Louis Belmondo. Actorul joacă rolul lui Nicolas Philibert, un aventurier care este exilat în America deoarece ucisese în duel un aristocrat care îi făcea ochi dulci soției sale, face acolo avere, este pe cale de a se căsători cu fata unui mare bogătaș, dar trebuie întâi să obțină actul de divorț din Franța. Revine în Franța cu acest scop și nimerește în balamucul violent al anilor de după Revoluția Franceză. Se reîntâlnește cu soția (care se declarase văduvă și era și ea aproape să se mărite cu un rebel regalist) și flacăra iubirii dintre cei doi se re-aprinde. Timp de aproape 100 de minute cât durează filmul, Belmondo aleargă, călărește, trage cu pistoale și flinte, se duelează cu spadele și se bate cu pumnii, cade de la înălțimi și înoată în mare, curtează și sărută femeile. Se oprește doar atunci când este drogat și adormit, și nici atunci cu totul. Filmul începe cu o profeție făcută în copilărie celor doi soți de o țigancă întâlnită în poiana unei păduri și se încheie în perioada napoleoneană cu împlinirea profeției, dar nu exact cum se așteptau eroii.
Pe lângă formidabilul Belmondo apare Marie Jobert cu farmecul ei cunoscut în rolul totuși cam subțirel al soției, și o pleiadă de actori care completează peisajul uman al Franței de atunci – revoluționari și roialiști, prieteni fideli și trădători abjecți, și mai ales femei frumoase. Una dintre actrițe este Laura Antonelli, care avea să devină partenera de viață a lui Belmondo în următorul deceniu. I-am mai remarcat pe Sami Fey, actor care mie îmi place mult care apăruse în câteva dintre filmele importante ale noului val, excelentul actor de comedie Julien Guiomar și Pierre Brasseur într-unul dintre ultimele sale roluri. Scenele de acțiune sunt foarte bine regizate, costumele și personajele sunt autentice, și întreaga montare are ritm și umor. Imaginea este creată de Claude Renoir, deja atunci un veteran al cinematografiei franceze, nepotul celebrului regizor cu care colaborase cu decenii în urmă. Muzica lui Michel Legrand însoțește totul și contribuie la atmosfera de carnaval galant. ‘Les mariés de l’an deux’ este un divertisment bun care rezistă bine timpului.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://forum.plan-sequence.com/les-maries-deux-jean-paul-rappeneau-1971-t34327.html)
