La ley del deseo (1987)-Legea dorinteiRegia: Pedro Almodovar
Actori: Antonio Banderas, Carmen Maura, Eusebio Poncela
“La ley del deseo” mi s-a parut o copie a lui “Matador”, aparut doar cu un an mai devreme. Cu unele deosebiri, dar si multe asemanari, cum ar fi crima savarsita, dragostea homosexuala sau sinuciderea unuia dintre personajele principale tot din cauza iubirii si a neputintei de a fi salvata.
Din pacate, exista mai multe categorii de oameni care vor respinge filmul tocmai datorita a ceea ce parea sa ii atraga: legea dorintei este aici interpretata intr-un alt sens (cel putin cel al orientarii sexuale) si anume al iubirii homosexuale, care este aratata fara inhibitii si manifestata fara oprelisti, nu pe gustul fiecarei persoane.
Pentru iubitorii lui Antonio Banderas, personajul sau, dar si marele talent cu care il interpreteaza si intrarea perfecta in rolul sau, s-ar putea sa ii surprinda cu adevarat. Inainte sa fi fost un fel de gigolo, asa cum il cunoastem din perioada lui americana, a fost un adevarat armasar in relatiile cu barbatii, scenele de dragoste, saruturile patimase cu partenerul Eusebio Poncela fiind elocvente in acest sens. Si Carmen Maura joaca aici un rol aparent neconventional, mai ales din prisma personajului-un fost barbat, care si-a schimbat sexul din copilarie si acum este o femeie “autentica”.
In rest, de departe se vede mana si geniul regizorului, in incercarea de a imortaliza amanunte interesante din propria sa biografie: un regizor de teatru si de film, homosexual, cu real succes atat in viata personala, cat si profesionala, cu actrite favorite, chiar daca aici este vorba de sora/fratele lui (nu stim prea bine ce e 
). Este poate cel mai personal film al sau, alaturi de La mala educacion, cu un subiect destul de greu de abordat, dar realizat cu naturalete (normala la el) si fara a obosi sau jigni spectatorul. Decat poate pe cei prea pudibonzi. Pana la urma, tot o forma de dragoste este, tot multa pasiune implica, tot merita sa mori pentru ea.
