Sandman (Netflix, 2022)
Producători Neil Gaiman, David S. Goyer, Allan Heinberg
Distribuția: Tom Sturridge, Boyd Holbrook, Jenna Coleman, Gwendoline Christie
Fanii genului SF-mistic vor avea în acest august un prilej de încântare, deoarece Netflix aduce pe micile ecrane epopeea „The Sandman”, o ecranizare reușită a romanului grafic a lui Neil Gaiman, un autor de renume din segmentul literaturii științifico-fantastice. Din fericire pentru mine, am avut ocazia să văd serialul în avanpremieră și, în această cronică, vreau să vă povestesc câte ceva despre o nouă epopee cinematografică, pe care am savurat-o cu mare plăcere.
Serialul e o producție comună a lui Neil Gaiman, David S. Goyer și Allan Heinberg, iar în rolurile centrale îi avem pe Tom Sturridge, Boys Holbrook, Jenna Coleman, Gwendoline Christie și David Thewlis. Adevărul e că în serial fiecare personaj central, secundar sau episodic are o istorie pe care regizorii au explorat-o la maximum, scoțând la iveală conexiuni pe care spectatorul trebuie să le urmărească cu atenție pentru a nu rata vreo turnură a subiectului.
„The Sandman” spune istoria lodrului Morfeu, dătătorul de visuri și de coșmaruri, care pare prins într-un joc dur al supraviețuirii mistice, într-o lume plină de oameni păcătoși, dornici să facă orice pentru bani, putere și influență. Fiecare episod te poartă prin trăirile eroului mistic, scoțând în față și alte personaje din mitologia sau simbolistica lumii, precum ar fi Lucifer Morningstar, un corb vorbitor (o aluzie probabilă la opera lui Poe), Abel și Cain (prima victimă și primul ucigaș), tărâmuri îndepărtate și oameni care au gustat din nemurire.
În linii mari, producția mi s-a părut mult peste alte filme și seriale de acest gen, apărute în ultimii ani. Fie că se datorează implicației directe a autorului, fie că în sfârșit cineaștii au decis să creeze un serial de urmărit cu sufletul la gură, „The Sandman” atinge reușita de a ne fi surprins.
Istoria întortocheată, construită pe multe elemente mitologice și pe o dezvoltare fulminantă a personajelor centrale, mi-au captat atenția de la primul episod. „The Sandman” pare a fi o saga epică demnă de atenția fanilor genului.
O să mă opresc și asupra unor detalii tehnice care mi s-au părut relevante pentru calitatea produsului final, și anume:
- Imaginea – un veritabil deliciu de redactare și montaj. De exemplu, scenele din regatul visării sau din iad au fost create într-o deplină atmosferă sumbră, până și nuanțele cromatice alese au reușit să ofere greutate liniei narative;
- Coloana sonoră cu accente fixate în momentele de suspans a conferit poveștii o potență de senzație.
Sinceră să fiu, deși nu mă număr printre marii fani ai acestui gen cinematografic, „The Sandman” m-a surprins plăcut. Poate că paralela politic corectă a filmului mă face să scad unele puncte din rating, dar vă las pe voi să descoperiți care sunt acestea. Dacă sunteți în căutarea unui serial interesant, cu multe dileme, mistere, suspans și istorii mitologice, atunci nu ezitați să-i dați un play. O să-l redescoperiți pe Neil Gaiman în pielea unui regizor talentat, care știe cum să-și ecranizeze propria carte, fără să-i știrbească din farmec.
Vizionare plăcută!
Disponibil pe Netflix de azi, 5 august.
