Transit (2018)
Regia: Christian Petzold
Distribuția: Franz Rogowski, Paula Beer, Godehard Giese
Povești despre refugiați. Fugind de persecuție, ascunzându-se de pericolele deportării, așteptând vizele care le pot salva viețile, urcând pe nava care are ca destinație țărmul mântuirii – acestea sunt teme care rezonează profund pentru mine, poate și din cauza povestirilor personale și de familie despre evenimente care au avut loc cu nu mai mult de o generație înaintea noastră. Filmul ‘Transit’, adaptat de Christian Petzold după un roman de Anna Seghers, a cărui acțiune se petrece în primii ani ai celui de-al doilea război mondial și regizat tot de el, crează o perspectiva originală pentru acest set de subiecte. Nu este un film perfect, dar m-a impresionat într-o manieră foarte specială.
Abordarea scenaristului și regizorului Christian Petzold este foarte originală. Personajele și elementele narative sunt preluate din romanul scriitoarei germane Anna Seghers, o combinație de povestiri despre refugiații evrei și germani care fug și se ascund de ocupanții germani în timpul celui de-al doilea război mondial, în care frica, iubirea și identitățile ascunse se combină într-un mod destul de inteligent și interesant. Fundalul este însă Parisul și Marsilia de astăzi sau poate de mâine, cu mașini de poliție și furgonete, cu sirenele urlând permanent și cu polițiști înarmați cu costume și cu căști negre, vânând „ilegalii” pe străzi.
Există câteva excepții pentru acest fundal, deoarece în unele momente se pare că ne aflăm într-un bistro atemporal francez sau putem vedea peisajul portului vechi din Marsilia înainte de schimbarea la față turistică contemporană. Limbajul folosit de eroi este, de asemenea, un hibrid în care dialogurile literare în limba germană se amestecă cu referiri la cluburile de fotbal din Liga Campionilor din secolul 21. Superpozitia este aproape didactică, dar funcționează neașteptat de bine, deoarece povestea triunghiului amoros (sau poate o piramidă în acest caz) se desfășoară spectatorilor pe fondul vieții refugiaților universali. Unii vorbesc limba germană, alții araba sau limbi africane, toți fug de poliția veșnică a opresiunii.
Ca multe alte povești de dragoste în timp de război, intriga aici este construită din sentimente intense dublate de frică, umbre, identități ascunse. Acțiunea se dezvoltă încet, dar jocul excelent al lui Franz Rogowski și al Paulei Beer aduc pe ecran o întreagă lume de pasiuni și ambiguități, de disperare și visuri imposibile. Acțiunea secundară care face legătura între soarta refugiaților germani și cea a migranților „locali” este descrisă, de asemenea, într-o manieră discretă, evitând capcanele melodramei. Singurul defect major în opinia mea este utilizarea vocii off-screen, probabil citind texte din romanul original care a inspirat filmul. Bănuiesc că Petzhold intenționează să ne reamintească lucrarea de referință și perioada în care are loc povestea ei. Nu era nevoie. Mi se pare că această voce din off rareori funcționează bine în filme și acesta nu este unul dintre aceste cazuri. ‘Transit’ spune o poveste foarte importantă, iar producția sa încorporează o actorie de calitate și multe idei frumoase. Ar fi fost mai bine ca regizorul Christian Petzold să aibă mai multă încredere în spectatori și să facă unele detalii de execuție mai discrete și mai puțin explicite.
