Red (2010)

Red (Retired and Extremely Dangerous) (2010) – Greu de pensionat
Regizor: Robert Schwentke
Scenariul: Jon si Erich Hoeber, dupa romanul grafic al Warren Ellis si Cully Hamner
Distributia: Bruce Willis, Morgan Freeman, John Malcovich, Helen Mirren, Richard Dreyfuss, Mary-Louise Parker, Karl Urban, Ernest Borgnine

Ei, din nou o coincidenta…tocmai citind Fantoma, romanul lui Robert Harris (The Ghost Writer – transpunerea cinematografica), iata ca azi am vazut RED! Numitorul comun: CIA!!!

Cand afisul unui film iti indica alaturate numele unor actori consacrati, oscarizati si charismatici, cand regia si imaginea sunt pe mana unei echipe consolidate in productii precum Flightplan, The Time Traveler’s Wife (Schwentke si Ballhaus) si cand sinopsisul iti propune un story atractiv, iti deschizi ochii, urechile si baierele sacului in fata pomului cu roade 🙂

La finalul acestui film, pot sa ma declar multumita, pentru ca asteptarile nu mi-au fost inselate. Echipa de realizatori a fost la inaltime, intr-o productie plina de actiune bine echilibrata, debordand de umor sanatos, dar si de amaraciune bine temperata.

“Nu credeam ca o sa mi se intample asta – sa imbatranesc”, este replica lui Joe Matheson, care la fel ca si Frank Moses, Marvin Boggs si Victoria este pensionar ai CIA – sub indicativul Retired and Extremely Dangerous!

Frank Moses, un fost analist stralucit al CIA, Joe Matheson – cel mai varsnic pensionar din grup, Marvin Boggs –  agent CIA, supercalificat in arme si deghizari si indopat timp de 11 ani de angajatorul sau cu doze de LSD, Victoria –  cea care fusese  cea mai bună agentă-ucigasa din compania  celorlalti trei – sunt obligati sa-si lase postura mai proaspata sau mai veche de „retrasi din activitate” si sa actioneze organizat si inventiv pentru a-si salvat pielea din calea actiunilor ucigase orchestrate chiar de catre CIA . De fapt afacerea este pusa la cale de catre magnatul Alexander Dunning, manipulatorul vicepresedintelui Stanton, omul sau in cursa pentru presedentie, desi este „un tip fara viziune”;  CIA este folosita  ca propria echipa a acestora, determinata a elimina orice urma a crimelor savarsite in Guatemala in anii 80. Cei ce stiu prea multe trebuie redusi la tacere.

Fapt este ca niciunul dintre acesti „tataie” nu este usor de invins, varsta le ofera o perspectiva noua asupra vietii si grupul lor mic dovedeste ca poate realiza ce isi propune. Mai ales cand li se alatura si Ivan Simanov, de la ambasada Rusiei in Statele Unite, vechi cunoscut si cunoscator al celor de la Langley, mai ales cand William Cooper, tanarul agent CIA, ultratehnicizat si antrenat sa-si faca meseria fara scupule li se alatura intru cauza lor corecta si mai ales cand alaturi de ei se afla tanara Sarah, determinata sa-si traiasca aventura vietii langa Frank.

Datoria de agenti CIA a acestor pensionari i-a impiedicat sa-si construiasca o viata normala, sa-si urmeze glasul inimii, sa-si intemeieze familii. Frank Moses in postura de tanar pensionar isi cauta echilibrul in relatia cu mai tanara Sarah, batranul Joe Matheson isi traieste singur ultimele zile intr-o casa de sanatate unde asteapta sa fie rapus de o boala aflata in stadiu avansat, Marvin Boggs s-a izolat in psihopatiile si subteranele sale, Victoria  se plictiseste in postura de doamna din inalta societate si mai accepta „cate un mic contract confidential” – si inca mai suspina dupa iubirea la care a trebuit sa renunte din considerente de „deontologie profesionala”, Ivan Simanov  isi recunoaste si azi, dupa amar de ani dragostea pentru „iepurasul” sau (zaicik) – nimeni altul decat agenta Victoria, oh, Doamne, multa incarcatura morala, sociala, politica, dar extraordinar de bine dozata, astfel incat, pas cu pas, itele intrigii se desfasoara firesc in fata spectatorului, cu replici pline de umor care starnesc hohote de ras, dar si intelegerea o data in plus a complexitatii si transfrontalitatii lumii agentilor secreti. Caci in final, trupa de agenti „la pensie”, recompusa de aceasta aventura (din pacate fara Joe Matheson – un sacrificiu in lupta spre binele si salvarea tovarasilor sai), recapatandu-si vietile si sperantele, merg alaturi de Ivan sa rezolve „o problema nucleara in Moldova”. Ultimele imagini din film, copioase, ne prezinta un camp de lupta, probabil din Moldova J, explozii in care corpuri umane sunt sfartecate, de unde pe o motocicleta, scapa din incaierare un Marvin Boggs – un extraordinar John Malkovich deghizat in molodoveanca cu ie si cu codite blonde, in tovarasia unui Frank Moses (Bruce Willis) in elementul sau.

De mult nu am mai avut placerea sa urmaresc o poveste cinematografica atat de bine inchegata, o intriga condusa atat de inteligent, cu personaje fermecatoare in determinarea lor de a-si apara pielea tabacita, revenind in ambalajul tineretii la care continua sa tanjeasca cu toate valorile pozitive si negative de care au fost marcati. Sigur ca in spatele povestii este realitatea, acea realitate pe care nu o stim cu adevarat si pe care in mod sigur, noi n-o vom sti niciodata, dar care este probabil, urata si cruda. De aceea poate, trebuie sa o privim cu umor.

Inspirat scenariul celor doi Hoeber, care se bazeaza pe romanul grafic al lui Warren Ellis si Cully Hamner, dezvoltat ca actiune si imbogatit cu personaje pitoresti, personaje selectate intr-un ceas bun as zice, pentru ca fiecare dintre interpretii de marca face cate o creatie unica in acest film. Pofta de joc, naturalete, coeziune, echipa. Echipa in care se incadreaza cu mult talent si farmec si mai tinerii Mary-Louise Parker si Karl Urban.

Extraordinar Bruce Willis, tinuta, silueta, miscare, zambet, umor si umanizare, extraordinara Helen Mirren, o „Queen” a CIA si din nou silueta, tinuta, miscare, determinare, extraordinar din nou „extraordinarul” Morgan Freeman, si din nou silueta, tinuta, zambet, umor, forta interpretativa, si super-extraordinar „extraordinarul” John Malkovich, care nu inceteaza sa ma surprinda de fiecare data cu peste-masura talentului sau (aici este memorabil tarandu-si porcul-papusa, carcasa perfecta pentru o arma mortala). Sa nu il uit pe Richard Dreyfuss, care reuseste doar in cateva scene sa contureze portretul perfect

De mare efect este gaselnita pentru a prezenta traseul geografic al actiunii, din Kansas in New Orleans, in Florida, in Mobile-Alabama, New Jersey Turnpike, în Manhattan, Chinatown şi Columbia University, apoi la cartierul general CIA din Langley şi Ambasada Rusiei din Washington, in Chesapeake, Virginia, in Maryland, la New York, la Chicago si in final – in Moldova – prin intermediul unor carti postale ilustrate!!!.

Cu multa usurinta a trecut Robert Schwentke de la romantismul si fabulatia Nevestei calatorului in timp – la actiunea trepidanta a acestei productii, o reusita din punctul meu de vedere- si care il recomanda printre regizorii buni ai momentului

Mi-as dori ca acest film sa ajunga lider al box-office-ului romanesc, macar la nivelul la care a fost Piranha 3D (mare perplexitate pentru mine 🙂 ).

Nota: 8.5/10