-Este sezonul bilanturilor lui 2018. Felix de la Marele Ecran scrie despre ’18 din 2018′. Preferatul sau este ‘Zama’ al regizoarei argentiniene Lucrecia Martel: ‘Fara sa ma gandesc prea mult, favoritul meu in 2018. Un alt film cu adevarat puternic si bantuitor venit din Lucrecia Martel. Kafkian si Catch-22-ian si adevarata masina a timpului. Un film despre valoarea sperantei (curva parsiva) si cum moare ea ultima daca nu avem puterea sa o ucidem la timp, cu sacrificiile de rigoare. O bijuterie de film pe toate etajele.’
-Mi-a retinut atentia in aceasta saptamana revista internetica ALECART, care se prezinta asa: ‘Deschisă colaborării cu tineri din toată țara, revista de atitudine culturală „Alecart” (editată de elevi și absolvenți ai Colegiului Național Iași și ai Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” Iași) este parteneră a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT)’. Am gasit aici si cronica de film, bine scrisa si interesanta. Articolul scris de Anastasia Fuioagă, redactor-sef al revistei, se ocupa de filmul din 2009 al lui Pavel Lunghin, ‘TARUL’: ‘Pelicula este structurată în patru părți, fiecare dintre acestea tratând problema relației dintre om și puterea sa dintr-un unghi specific. Astfel, sunt aduse în discuție aspectele fundamentale ale construcției societății și individului deopotrivă din acea perioadă: dimensiunea religioasă a existenței umane, realitatea războiului, respectiv mânia și distracția conducătorului, acestea două reprezentând, în mod inconștient poate, un soi de coordonate în mișcările societății din acele vremuri, una supusă exclusiv dorințelor conducătorului. Mai mult, toate aceste perspective sunt puse sub auspiciile relației țarului cu mitropolitul Filip, personaj ce întruchipează principii antagonice cu cele ale conducătorului.’
-Marius Oliviu scrie pe ‘filme care merita vazute’ despre ‘La punta del iceberg’ al regizorului spaniol David Canova: ‘Revenind la categoria din care face parte Vârful icebergului, regizat de David Cánovas, ar trebui să ne amintim de cei 12 oameni furioși ai lui Sidney Lumet sau de Metoda lui Marcelo Pineyro – ca să vorbim și de producții mai recente. Chiar dacă toată „acțiunea” se desfășoară în birouri (office rooms) nu este în nici un moment lipsită de suspans, intrigă sau imagini inspirate. Înapoia ușilor închise se duce o adevărată luptă, care devine intensă și te prinde.’
-Razvan de la ‘Gazeta de film’ scrie despre ‘Bird Box’ pe care l-a vazut pe Netflix: ‘Netflix contraataca! Bird Box este al doilea film care depaseste asteptarile, dupa Mowgli. Cu o poveste interesanta, mult suspans, personaje puternice si actori desavarsiti, Bird Box rupe blestemul Netflix, cel putin pentru o vreme. Majoritatea filmelor Netflix au fost de la slabe la foarte slabe, insa, in ultima perioada, se pare ca si-au ales mult mai bine lansarile, iar Bird Box confirma asta cu varf si indesat.’
-Aron Biro a gasit ragazul sa scrie despre filmele vazute in octombrie la Festivalul Dracula de la Brasov. Iata impresiile sale despre ‘Bodrog’ regizat de Mimi Salajan si apartinand unui gen destul de rar prezent pe ecrane – horror romanesc underground: ‘Vedeta de anu asta (daca nu punem la socoteala horrorul involuntar al filmelor cu daci ocazionate de centenar) este Bodrog, mockumentar/cvasi-found footage despre satul aradean cu acelashi nume pozitzionat undeva pe malu Mureshului, locuit la momentu filmarilor de exact 5 sateni (4 barbatzi creepy si o femeie). Totzi sunt ok cu izolarea, fiecare fiind self-absorbed in hobbyuri – unu creshte gaini (si vorbeste o limba neinteligibila, subtitrata in film cu anagrame oculte), altu colectzioneaza capetele somnilor pescuitzi din Muresh, ailaltzi nu mai stiu cu ce se ocupa dar in orice caz totzi au o pasiune pentru tzuica care-i ajuta sa ignore faptul ca lumea i-a uitat si satul se surpa peste ei. Dintr-un pahar in altul, fiecare s-a dezlegat la gura in fatza camerelor de filmat cu fel de fel de legende ale locului care puse cap la cap genereaza o aura eco-horror in jurul unei povesti loose, compusa din editare. Quirkurile satului si ale satenilor reusesc sa alcatuiasca acea atmosfera „weird fiction” sub care se reformateaza mai nou genul horror, in special in literatura (proza lui Algernon Blackwood e dealtfel creditata pe generic drept inspiratzie, deci avem in sfarsit un regizor horror cult, nu doar unu care incearca sa-si sperie prietenii).’
Recenzii filme pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Fanny and Alexander” (1982)
-”La chevre” (1981)
–”Mortal Engines” (2018)
–”Nowhere in Africa” (2001)
–”Bohemian Rhapsody” (2018)
