Detour (1945)
Regia: Edgar G. Ulmer
Distribuția: Tom Neal, Ann Savage, Claudia Drake
‘Detour’ (1945) este un film foarte special și neobișnuit în peisajul cinematografic al anilor ’40. Deși a fost produs la Hollywood, nu este o producție a marilor studiouri. Felul în care a fost realizat este mai apropiat de ceea ce astăzi numim cinematografie independentă și producție ‘low cost’. Bugetul a fost atât de redus încât unul dintre cele două automobile care apar în acest film (și joacă un rol important în acțiune) era în fapt automobilul regizorului Edgar G. Ulmer. Circulă o legendă (bazată pe un interviu dat de regizor decenii mai târziu) cum că filmările ar fi durat șase zile. În realitate au durat câteva săptămâni, ceea ce este oricum o performanță. ‘Detour’ este o combinație intre un ‘road movie’ și un ‘film noir’ și conține elemente de referință pentru ambele genuri. A fost selecționat în multe clasamente ale celor mai bune filme și inclus în National Film Registry american. Recompense cu totul meritate.
Despre ce este vorba? Al Roberts fusese pianist într-un bar la New York. Când iubita lui pleacă pentru a-și încerca norocul ca actriță la Hollywood, bărbatul nu rezistă despărțirii și pleacă după ea. Cum nu are bani, singura alternativă este să întreprindă călătoria făcând autostopul. Pe drum întâlnește un bărbat bogat și nenorocos și apoi o femeie frumoasă, dar periculoasă. Drumul său ca și destinul său vor fi deviate pe un detur fatidic.
‘Detour’ are mai puțin de 70 de minute. Intriga (de fact ecranizarea unui roman al lui Martin Goldsmith care este creditat și cu scenariul) este presărată de coincidențe și melodramă. Cum se explica atunci succesul filmului, atât la vremea lui cât și în posteritate? În primul rând are un aer de autenticitate. Deși este evident realizat în studiouri și cu mijloace cinematografice precare, simțim parcă aerul arzător al deșertului, suntem murați de ploaia torențială dintr-o noapte plină de evenimente, bâjbâim prin ceața Manhattan-ului într-o altă noapte sau suntem orbiți de soarele Californiei. Contribuie și jocul actorilor, cei din roluri mici în primul rând – o servitoare la un restaurant, clienți la barurile din popasurile de pe șosele, un polițist pe șosea -, toți par smulși din realitate și aduși pe ecran. Tom Neal joacă rolul principal, puțin cam teatral pentru gusturile moderne, poate, dar cu o intensitate care trece ecranul. El și Ann Savage în rolul fatalei autostopiste Vera alcătuiesc una dintre primele perechi de complici în crimă și călători pe drumurile Americii din istoria cinematografiei. O pereche specială, căci cei doi se urăsc și legătura dintre ei nu are nimic romantic, dimpotrivă. Finalul a fost modificat pentru a satisface cenzura Codului, dar modificarea a dus și ea la o tonalitate neobișnuită pentru filmele acelor vremuri. Filmul este în domeniul public și recomand vizionarea.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
