Revenge (2017) – Răzbunarea
Regia: Coralie Fargeat
Distribuția: Matilda Anna Ingrid Lutz, Kevin Janssens, Vincent Colombe
‘Revenge’ este filmul de debut în lungmetraj al regizoarei franceze Coralie Fargeat, o regizoare care nu pare să se grăbească nicăieri. Trecuse deja de 40 de ani în 2017 când a fost realizat acest film și abia în acest an, când se aproprie de vârsta de 50 de ani, cel de-al doilea film al ei va avea premiera în competiția oficială la Cannes. Încă din titlu ni se sugerează că este vorba despre un film de răzbunare, deși, poate, dacă ar fi să aleg genul proxim l-aș include mai degrabă în rândul filmelor despre supraviețuiri. ‘Revenge’ nu stă însă comod în limitele niciunuia dintre aceste genuri. Are o calitate aparte și reușește să fie mai mult decât un film dintr-o categorie sau alta, deși cantitatea de acțiune și de sânge îi vă mulțumi pe pasionații genurilor respective. Este și un film feminist, eroina principală fiind o femeie și regizoarea abordând fară niciun complex două genuri cinematografice foarte ‘masculine’. Daca cineva se îndoia, tot ceea ce poate face un bărbat poate face și o femeie, și de multe ori mult mai bine.
Filmul are patru personaje – trei bărbați și o femeie. Acțiunea se petrece într-o zonă deșertică în care au loc partide de vânătoare. Richard, care este bogat și căsătorit, o aduce pe Jen, tânăra și frumoasa sa amantă, la vila cu piscină din mijlocul desertului, pentru a petrece două zile de intimitate până la sosirea altor doi prieteni. Aceștia apar însă mai devreme decât era prevăzut. După o seară de petrecere, Richard pleacă să obține permisele de vânătoare, și în absența lui, unul dintre amici o violează pe Jen, în timp ce al treilea bărbat ezită și decide să nu o ajute. La întoarcerea lui Richard, acesta încearcă să mușumalizeze povestea, dar Jen, poate șocată, nu pare dispusă să colaboreze. Richard decide să o ucidă și o aruncă într-o prăpastie în deșert. Convinși că tânăra femeie este moartă, cei trei bărbați încearcă să-și continue programul de vânătoare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar Jen supraviețuiește. Sau poate termenul mai exact este că ea renaște. Și se va răzbuna.
Din multe puncte de vedere, filmul este previzibil și personajele fac cam ceea ce așteptăm de la ele să facă în filmele de acest fel. Și totuși ‘Revenge’ depășește în calitate cam tot ceea ce am văzut în aceste categorii. În primul rând povestea este foarte bine scrisă (Coralie Fargeat este și autoarea scenariului original) și acțiunea nu trenează în niciun moment. Câteva simboluri bine plasate (mărul din care mușcă eroina la începutul poveștii, pasărea Phoenix cu renașterea și tămăduirea prin foc) adaugă semnificații, fără a fi excesive. Cinematografia este deosebită – atât prin felul în care este filmat deșertul cât și prin alternanța cadrelor de acțiune cu cadre lungi. De exemplu, confruntarea finală din vilă are ca preludiu un cadru ‘one shot’ de multe minute din perspectiva lui Richard, care contribuie la construirea tensiunii.
Matilda Anna Ingrid Lutz este actriță ideală pentru acest rol, și faptul că este îndrumată regizoral de o femeie contribuie la veridicitatea psihologică a personajului, care se transformă dintr-un obiect de atracție pentru bărbații din film într-o mașină de supraviețuire și răzbunare. Cantitatea de sânge și scenele de cruzime care sunt sursa principală de ‘horror’ plasează filmul intre cele mai violente într-un gen deja foarte violent. ‘Revenge’ este însă unul dintre acele filme în care violența are motivație în personaje și de aceea ea pare credibilă în pofida faptului că cantitățile de sânge care se scurg sunt mult mai mari decât încap în corpurile celor patru personaje ale filmului.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://jakeharrisblog.com/2018/07/24/in-revenge-the-female-body-is-a-weapon/)
