Mononoke Hime (1997)

Mononoke Hime (Princess Mononoke-1997) – Printesa Mononoke
Regizor: Hayao Miyazaki
Scenarist : Hayao Miyazaki
Producator: Toshio Suzuki
Voci:Yoji Matsuda, Yuriko Ishida, Yuko Tanaka, Kaori Kobayashi, Masahiko Nishimura, Tsunehiko Kamijyo, Sumi Shimamoto, Akihiro Miwa, Hitsuko Mori, Hisaya Morishige

Daca simtiti ca atmosfera inconjuratoare va apasa, daca v-ati saturat de politica, talk-show-uri fotbal, vuvuzele, intr-un cuvant de cotidian, va propun sa va abandonati in mrejele desenului animat japonez ridicat la rang de arta de catre Hayao Miyazaki, acest inovator si fascinant Disney japonez . Eu am ales „Princess Mononoke” si timp de mai bine de doua ore m-am transpus in secolul XIV, printre legende japoneze si personaje mitice prinse in confruntari incrancenate, violente, redate in stilul distinctiv nonconformist al animatiei asiatice.

Nu este un desen animat clasic nici prin subiect, nici prin complexitatea temelor abordate, ridicand mai degraba intrebari tulburatoare despre limitele dintre bine si rau, despre onoare si datorie, despre respectul pentru natura si incalcarea barierelor, decat etaland o poveste de dragoste greu de implinit intre un Fat Frumos si o Printesa, printre animale vorbitoare si spirite translucide, care desi nu lipsesc, nu fac decat sa puna in valoare ideile centrale si seriozitatea lor.

Subiectul acestui lungmetraj de animatie il are ca erou principal pe Ashitaka, un tanar curajos care isi salveaza semenii de atacul unui urias mistret bestemat, actiune in timpul careia se „infecteaza” la randul sau cu „raul” care a transformat fiara intr-o amenintare. Singura salvare de la metamorfozarea in demon si apoi de la inevitabila moarte, consta in gasirea zeului/duhului care salasluieste in padurea indepartata si a-i cere vindecarea.

Calatoria spre tinutul indepartat este prilej de cunoastere si invatare, de a descoperi fiinte noi, misterioase si ucenici ai marelui duh. Astfel Ashitaka se trezeste implicat in conflictul dintre om si natura, intre populatia orasului cu mine de fier condus de Lady Eboshi si reprezentantii padurii – zeii lupii vorbitori condusi de lupoaica Moro (Miwa Akihiro), alaturi de care a crescut si s-a format Printesa Mononoke – San(Ishida Yuriko). Supusii Lady-ei Eboshi – care este infatisata la inceput ca o demna reprezentanta a raului dar se dovedeste a fi salvatoarea femeilor tinere din subordinea sa carora le-a oferit sansa unei vieti noi scotandu-le din bordeluri si a leprosilor alungati de toata lumea – in incercarea lor de dezvoltare, distrug padurea pentru a-si mari asezarea. La randul lor sunt atacati periodic de samuraii care doresc sa cucereasca cetatea. Padurea se apara si contraataca prin asalturile zeilor lupi, sub comanda printesei care dispretuieste oamenii si pe care o vedem purtand o masca razboinica si luind cu asalt cetatea lucratorilor in minele de fier. Printre personaje se mai distinge si micul grup de oameni porniti in cautarea divinitatii care salasluieste in padurea indepartata, a carei capturare, cred ei, le-ar aduce nemurirea.

Intre aceste tabere aflate in conflict il vom regasi pe Ashitaka zbatandu-se sa-si atinga scopul calatoriei, dar si sa-i ajute si sa le fie loial celor care ii cer ajutorul sau il indruma.Nici unul din grupurile descrise mai sus nu este in totalitate rau sau bun in manifestarile sale, imprejurarile determinadu-le actiunile in indeplinirea misiunilor proprii. Atasat ideii de salvare a padurii si motivat sa lupte pentru protejarea vietuitoarelor acesteia, Ashitaka descopera ca nu e atat de simplu sa ignore nevoile locuitorilor din orasul cu mine pentru care lipsirea de resursele padurii insemna condamnarea la extinctie. Pentru Lady Eboshi compasiune insemna atitudinea fata de locuitorii cetatii sale, insa cand vine vorba de mediul inconjurator, de padure si fiintele care o populeaza, se arata nemiloasa si determinata sa nimiceasca duhurile care le protejeaza. San are la randul ei conflicte interioare. Desi este umana, isi dispretuieste semenii pentru ca a fost abandonata si lupta impotriva acestora aparand familia si caminul adoptiv- lupii si padurea .

Cele doua personaje feminine lupta orbeste pentru scopurile lor. Este nevoie de multa varsare de sange si de interventia mediatorului Ashitaka pentru a le face sa-si vada fiecare erorile de judecata. Puritatea lui Ashitaka, amenintata de veninul „blestemului”, este cea care il face sa discearna dincolo de aparente si sa descopere virtutiile si abnegatia din cele doua tabere, reusind in final sa le armonizeze dincolo de conflicte si interese.

Pentru a da viata povestirii, Miyazaki a inventat o mitologie specifica personajelor si teritoriilor descrise , a insufletit zei sub forma unor animale gigantice, a inchipuit spirite si demoni consumatoare de suflete. Insa vraja te cuprinde de la primele secvente ale padurii, cu o feerica atmosfera de basm, plina de armonie in sunet si culoare, animata de spiritele copacilor fantomatici, de hoarde de lupi si mistreti transformate in armate aparatoare. Magicul cadru natural este insa locul in care se manifesta zei frustrati, spirite furioase si oameni razboinici, imaginile de o frumusete ireala alternand cu scene de lupta sangeroasa, acte de violenta si cosmaruri despre moarte. In buna traditie japoneza, moartea, sacrificiul, datoria se imbina natural cu lupta pentru cauze nobile, onoare, renastere si regenerare.
In mod sigur nu este un desen animat pentru copii, dovada stand atat temele filozofice abordate putin accesibile publicului tanar, fara povesti si sfaturi moralizatoare, fara mesaj pe intelesul celor mici, cat mai ales scenele de o violenta deosebita, cu capete si brate retezate in lupta, cu mult sange izvorand din ranile personajelor, cu teroarea pe care o inspira mistretul imens posedat de serpi demonici, negri in trecerea lui prin satul in care populatia Emishi exilata isi duce traiul. Dar poate cea mai impresionanta scena prin realizare, prin tensiune, prin suspansul apasator este cea din finalul filmului.

Suntem martorii transformarii marelui spirit al padurii din elanul cu fata umana inspirand forta naturii pe care o reprezinta, intr-o creatura translucida, gelatinoasa, care acapareaza orizontul imprastiind moarte si distrugere, pentru a se metamorfoza din nou, dand viata si splendoare locurilor, dupa ce isi regaseste partea pierduta – pretiosul trofeu pentru care infamul calugar Jigo spera sa obtina recompensa promisa de imparat. Jigo este de fapt adevaratul personaj total negativ al productiei, ascuns insa cu subtilitate de scenarist in replici cu umor care ii creaza o personalitate amuzanta, agreabila.

Efecte vizuale de neegalat, peisaje luxuriante, misterioase, oglindind atat maretia cat si fragilitatea naturii, autenticitate in redare, sunt numai cateva din minunile pe care Miyazaki le-a pregatit spectatorilor. Si o lupta nesfarsita de-a lungul secolelor, cea intre umanitate si natura al carei sfarsit este departe de happy-end-urile productiilor americane…

Nota: 9.5/10

Trailer: