„Miracol (2021)
Regizor: Bogdan George Apetri
Distribuție: Ioana Bugarin, Emanuel Pârvu
Trebuie să recunosc că unele filme mă prind efectiv pe picior prost. Nu mă simt pregătită în fața unor mecanisme de regizorat sau de montaj, or sunt neputincioasă în fața unui scenariu care mă ține în suspans, iar la final mă pocnește în moalele capului. Cam așa m-a lăsat filmul „Miracol”, în regia lui Bogdan George Apetri, cu actorii Emanuel Pârvu și Ioana Bugarin în rolurile centrale. Perplexă, confuză, cu un gust amar – iată ce a lăsat acest film în urmă, dar să o luăm de la început.
Cristina Tofan (interpretată impecabil de Ioana Bugarin) este novice într-o mănăstire. Totuși, până să ajungă acolo trăiește o dragoste interzisă, din care iese cu anumite sechele și cu un secret pe care nu îl poate divulga nimănui, cu excepția acelui misterios bărbat pe care l-a adorat. Pornind în căutarea acestuia, ea se pomenește prinsă în menghina unui criminal, iar ce urmează îi răstoarnă întreaga existență. Toate aceste evenimente se petrec în prima parte a filmului, acolo unde acțiunea este eliptică, concentrică, dacă vreți. Ioana Bugarin este o actriță extrem de talentată, care știe cum să redea durerea, regretele și tăcerea, anume aceasta din urmă mi s-a părut foarte bine transpusă. Este portretul perfect al victimei ideale, genul de persoană care mizează pe propria bunătate și e „răsplătită” din plin cu un duș rece al realității.
Cea de-a doua parte a filmului, care se apropie mai mult de un thriller psihologic, comparativ cu prima, pe care o resimt mai mult drept o dramă, e mult mai activă, cu dialoguri abundente, cu personaje care mai de care. Marius Preda (jucat excelent de Emanuel Pârvu) este un comisar de poliție, plin de sine, ușor arogant, obsedat de lucru (undeva, ilizibil, îmi amintește de un soi de Sherlock Holmes modernizat), ateu convins, care pornește în căutarea adevărului despre călugărița dispărută. Îl vedem în cele mai diferite ipostaze, de la ofițer dur care e gata să-și dea subalternul jos din mașină doar pentru că acesta din urmă e un habotnic până la rolul de justițiar implacabil.
Și acum să revenim la combinarea celor două părți ale filmului. Prima mi s-a părut mult mai bună ca execuție, începând cu jocul eroinei până la imaginile prinse de cameramani. A fost un amalgam de tensiune eliberat într-o explozie. A doua parte merge mult spre mondenitate, un fel de a crea scenariu de „bine versus rău”, doar finalul salvează această parte de un final clișeu.
Ce mi-a plăcut în mod special la film e scenariul care merge fidel pe ideea de suspans, de tensiune, nu una covârșitoare, dar suficient cât să te țină până la final. Mi-au plăcut dimensiunile vizuale și sonore, care au reușit să puncteze atmosfera filmului. Simbolicul vânt care adie în momentele de restriște, furtuna dezlănțuită exact atunci când eroina este prinsă în capcană – toate aceste simboluri inserate au scos la iveală emoția care tensionează, care deprimă.
„Miracol” este un film de văzut, un film care ridică teme de meditație și care dezvăluie fragilitatea bunătății în fața unei realități dure. Câteodată, în spatele unor bune intenții se pot ascunde taine întunecate, iar pericolul e chiar acolo unde nici nu îl poți bănui.
Miracol va ajunge pe marile ecrane din România pe 4 februarie 2022, distribuit de către Bold Films Studio.
P.S. Pelicula „Miracol” a făcut parte din selecțiile festivalurilor internaționale de film de la Zurich, Hamburg și Vancouver.
Nota: 7,5/10
(Sursă fotografii: Zurich film festival)
