Mai bun decât ”Green Book”: Roma (2018)

Roma (2018)
Regia: Alfonso Cuarón
Distribuția: Yalitza Aparicio, Marina de Tavira, Diego Cortina Autrey

Aparțin unei specii în pericol de extincție – cei care nu au încă abonament la Netflix -, și a trebuit să aștept ocazia unei rare proiecții publice a filmului ‘Roma’ al regizorului mexican Alfonso Cuaron, aproape câștigătorul Premiului Oscar pentru cel mai bun film, pentru a-mi putea forma o părere. Încerc să evit discuția despre legitimitatea lui Netflix și a altor canale ‘particulare’ de distribuire, am o opinie, dar ea nu are importanță acum, după ce am văzut filmul într-o sala de cinema. Încerc și să judec ‘Roma’ după aceleași criterii pe care le folosesc pentru orice alt film, punând aceleași întrebări despre felul in care filmul m-a emoționat, m-a învățat lucruri noi, mi-a plăcut din punct de vedere estetic și/sau m-a distrat și deconectat de la tensiunea vieții de zi cu zi. Aprecierea mea folosind aceste criterii este că ‘Roma’ este un film foarte bun, dar nu o capodoperă.

Inspirat în mare parte din biografia reală a regizorului, ‘Roma’ are ca eroina principala pe Clio, una dintre cele două servitoare în casa unei familii bine situate din clasa mijlocie în cartierul din Mexico City care dă numele filmului. Acțiunea se petrece în 1970 într-o lume care este o colecție de contraste: cartierul este locuit de oameni relativ înstăriți, dar vedem multă sărăcie pe străzi, casa cu etaj a familiei este bine întreținută de servitori, dar semne de decădere sunt prezente peste tot, familia cu patru copii este pe cale să se destrame. Servitorii sunt mult mai mult decât simpli servitori, Clio este și guvernantă și este considerată o parte din familie din multe puncte de vedere, dar diferențele de clasa sunt mereu prezente. Povestea începe în casa burgheză și în celula familială, dar treptat cercul acțiunii se lărgește, cuprinde întâi pătura socială cu care se află în contact servitoarele, apoi familia lărgită și cercul social al acesteia, până la a include o vedere panoramică a întregii societăți mexicane. Criza a cărei simptome le intrevedeam la nivelul privat este mai generală, este criza unei societăți bântuite de corupție, violență și conflicte de clasa. ‘Roma’ parcurge un zoom-out de la film de familie la frescă socială și politică.

Clio este un personaj pe care spectatorii acestui film nu îl vor uita cu ușurință. Este evidentă dragostea regizorului pentru femeia care a inspirat rolul, care există în realitate în familia lui. Interpretarea tinerei actrițe debutante mexicane Yalitza Aparicio este superbă. Merită să o urmăriți în extraordinara scenă din maternitate și apoi poate vă veți întreba ca mine ce înseamnă pentru o femeie să joace o asemenea scenă. Nu este singura scenă memorabilă, sunt multe în film. Alfonso Cuaron a semnat și imaginea și își cunoaște bine meșteșugul, combinând scene cu aparatul de filmat în mișcare în paralel cu personajele, cadre panoramice care reprezintă adevărate compoziții umane și sociale, cadre lungi sau înlănțuiri de secvențe scurte. Pelicula alb-negru se potrivește foarte bine și lumina este excelent utilizată.

Pe lângă multe calități, filmul are și minusuri. În primul rând lungimea – unele scene sunt lungite artificial, altele par a încerca să spună prea explicit ‘acesta este un film de artă’, de exemplu scena introductivă care include și genericul. Am scris acum câteva săptămâni că ‘Green Book’ pare să fi fost făcut cu ochii spre Premiile Academiei. La fel, cred, și ‘Roma’. Alfonso Cuaron cunoaște bine industria cinematografică americană, a lucrat la Hollywood și a participat la câteva ceremonii ale Academiei. Chiar și alegerea făcută de a distribui filmul pe Netflix s-ar putea să fi fost deliberată, dezbaterea între oponenții și suporterii canalelor streaming este pe cale de a se termina cu victoria celor din urmă, și ‘Roma’ a folosit cu pricepere acest moment. Dacă ar fi fost distribuit în cinematografe ca un film mexican nu ar fi fost văzut de atât de mulți spectatori în Statele Unite și în restul lumii și nu ar fi atras atenția membrilor Academiei decât poate candidând pentru premiul celui mai bun film străin. Așa, a câștigat (pe merit) încă două alte premii (regie, imagine) și a fost foarte aproape de a câștiga premiul cel mare. Nu a reușit, până la urmă membrii juriului au preferat ‘Green Book‘ – un film mult mai convențional. Cuaron și colegii săi se pot consola cu faptul că foarte mulți spectatori care au văzut ambele filme cred că ‘Roma’ este un film mai bun. Inclusiv eu.

Nota: 9/10

https://www.youtube.com/watch?v=6BS27ngZtxg