Subway (1985)
Regia: Luc Besson
Distribuția: Christopher Lambert, Isabelle Adjani, Richard Bohringer, Jean Reno
Trenurile circulând la mare viteză, stațiile luminate sau întunecate, aglomerate sau pustii, tunelurile și labirinturile subterane ale rețelelor de metrou au fost de multă vreme un spațiu ideal pentru filme interesante și mai ales pentru thrillere de calitate, de la ‘The Incident’ al lui Larry Peerce din 1967 până la ‘Kontroll’ al regizorului maghiar Nimrod Antal realizat în 2003. ‘Subway’ realizat în 1985 de Luc Besson se încadrează excelent în această bună companie. Era doar al doilea film de lungmetraj al regizorului francez care avea atunci când l-a realizat doar 26 de ani, dar putem găsi în el deja multe dintre trăsăturile creative și originale, ritmul, îndrăzneala și un grad de nesocotire a normelor sociale și cinematografice care aveau să facă din el în deceniile următoare unul dintre numele importante ale cinematografiei franceze si internaționale.
Luc Besson ia o poveste nu prea originală și nu face prea mult pentru a o dezvolta dincolo de premizele de bază. Nu avem în acest film prea multă psihologie, intrigă și personajele nu oferă la prima vedere prea multe lucruri interesante. Un hoț oarecum ocazional dă o spargere la o petrecere a protipendadei, o tânăra și frumoasă bogătașă s-a cam săturat de soțul magnat și gangster și de convențiile ipocrite ale claselor de sus și caută altceva, cei doi vor fi urmăriți de un comisar venit parcă din alte filme polițiste franceze și de subalternii săi incompetenți, la concurență cu o gașcă de gangsteri la fel de incopetenți. Ceea ce este diferit este decorul în care se petrece acțiunea, care este în cea mai mare parte a timpului labirintul aparent infinit al Parisului subteran. Acesta a fost de altfel spațiul în care se petrece acțiunea multor cărți (semnate între alții de Victor Hugo, Alexandre Dumas, Gerard de Nerval, Gaston Leroux) și a unor filme inspirate de aceste cărți, dar aici avem de-a face cu subterane invadate de modernitatea și tehnologia anilor 80. Și totuși, o lume diferită și contrastantă cu cea ‘de sus’ trăiește aici, sunt posibile multe lucruri neașteptate de la povești de dragoste la formarea de grupuri muzicale. Pericolele, violența, tragediile nu lipsesc nici ele.
Spectatorii care se vor concentra asupra felului în care este făcut filmul și a personajelor pitorești care populează lumea subterană vor găsi multe motive de satisfacție în ‘Subway’. Filmul începe cu o urmărire spectaculoasă care parcă aparține filmelor ulterioare ale lui Luc Besson, dar continuă în subteran, unde cinematografia și decorurile crează senzația de claustrofobie dinamică însoțind întreg filmul. Isabelle Adjani este superbă, o frumusețe sumbră căutând o alternativă unei vieți sclipitoare dar golite de conținut. Christopher Lambert are cea mai remarcabilă interpretare în acest film, un rol foarte diferit de altele din carieră sa. Ne putem delecta și cu prezența lui Jean Reno într-un rol care precede consacrarea și cu Michel Galabru, un actor formidabil căruia rolurile de comisar de poliție i se potriveau ca o mănușă. Muzică lui Eric Serra însoțește filmul și face parte din acțiune. Luc Besson a reușit cu ‘Subway’ nu numai să realizeze un film special și original, care s-a și bucurat de succes de public de altfel, ci a si semnat o declarație de independență față de filmul noir sau filmul de acțiune tradițional francez demonstrând că este decis să facă cinematografie ‘his way’.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
