Lincoln (2012)

Lincoln (2012)

Regia: Steven Spielberg
Distributia: Daniel Day-Lewis, Sally Field, David Strathairn, Joseph Gordon-Levitt, James Spader, Tommy Lee Jones

Publicul american vede filmul Lincoln si pe magistralul actor Daniel Day-Lewis in postura de mari favoriti la castigarea Premilor Oscar. Este posibil ca acest film sa nu spuna mare lucru publicului non-american care nu are suficiente cunostinte de istorie a Americii. Acestui public i-am atrage atentia sa-l priveasca dintr-o perspectiva politica si nu una artistica, pentru ca subiectul filmului se concentreaza in jurul personalitatii unui om de stat vizionar, care lupta si plateste cu propria viata pentru a stabili o tara in care toti oamenii sa fie egali, indiferent de culoarea pielii. In fata acestei viziuni atat de banale pentru noi, acum, stateau chichitele legale, obstacole pe care Lincoln nu le dinamiteaza cu TNT, caci, adept fidel al democratiei, incearca si reuseste sa le depaseasca prin mijloace legale sau semi-legale. Se ridica intrebarea : a fost just ca el sa recurga la „convingerea” unui numar de 20 sau 30 de deputati adversi sa sustina amandamentul 13 la Constitutie ? Pentru un ideal nobil, interzicerea sclaviei, se pot folosi metode mai putin ortodoxe?

Recunoastem ca este dificil sa urmaresti dezbaterile si argumentele politice pe care le aduc toti actorii implicati in viata politica de la Washington de atunci, mult mai simpla ar fi fost montarea unor batalii eroice si epice, cu cateva zeci de mii de morti, cu tunuri, efecte speciale, cavalerie si sarje eroice, insa esenta filmului, la care si noi romanii ar trebui sa fim foarte atenti, mai ales in lumina evenimentelor din ultimul timp (si a celor care vor veni), o constituie functionarea mecanismului democratic care, numai el, permite dezvoltarea armonioasa si prospera a unei societati. Iar o democratie se bazeaza pe dezbateri (de cele mai multe ori furtunoase in Camera Reprezentantilor) pe argumente, pe legislatie, pe echilibru, pe respect.

Vor fi dezamagiti cei care se asteptau la scene razboinice spectaculoase, o asteptare destul de indreptatita, avand in vedere ca Spielberg ne-a obisnuit totusi cu filme istorice spectaculoase (Saving Private Ryan sau Lista lui Schindler), chiar daca Spielberg nu s-a axat de-a lungul carierei sale neaparat pe filmele istorice. Din aceasta perspectiva, ce diferenta uriasa intre filmografia lui Sergiu Nicolaescu, total lipsita de viziune cinematografica,[1] a carui moarte  a provocat atat de multe valuri cancanizante si filmul lui Spielberg despre Lincoln!

Nu ne-am putut abtine sa nu comparam sistemul cumpararii de voturi democrate (insa fara a-i mitui propriu-zis pe deputatii democrati, ci doar oferindu-le mici slujbe) si practica USL din primavara anului trecut pentru a rasturna dicatura basista.[2] In timp ce Lincoln cauta sa-i fie aprobat al 13-lea amendament la Constitutia Statelor Unite[3] (singura mentiune din acest act fundamental asupra sclaviei si aceasta pentru ca parintii fondatori ai noii democratii au lasat in ”coada de peste” subiectul in Constitutia propriu-zisa din 1787, pentru ca ar fi scindat inca de la inceput statele americane intre cele nordice, mult mai putin dependente de sistemul muncii sclavagiste, decat cele din sud), fosta Opozitie (actuala putere) era disperata sa ajunga la putere, eventual la intreaga putere doar de dragul ei, nu pentru vreun ideal nobil si just (care nu exista).

Cel care da forta personajului Abraham Lincoln este Daniel Day-Lewis, un actor care are o alta viziunea fata de  arta cinematografica, spre deosebire de multi alti actori cunoscuti sau foarte cunoscuti care apar in zeci si sute de filme, intr-un mod stahanovist. Tine de domeniul evidentei ca atunci cand filmezi trei-patru filme pe an prestatia nu mai poate fi aceeasi, actorul, oricat de profesionist ar fi, nu mai poate sa interiorizeze. Se cunoaste minutiozitatea cu care se apleaca Daniel Day-Lewis asupra personajelor sale. In mod eronat, ai putea sa te astepti ca Lincoln sa fie un personaj istoric, iar el sa o stie, sa o arate chiar din timpul vietii ceea ce este departe de adevar. Lincoln-ul lui Spielberg este un om cu viziune, poate singurul cu o asemenea viziune ampla despre America, dar si un om plin de umor si drame (a se vedea suferintele provocate de moartea a doi dintre fiii sai in timpul vietii lui Lincoln si a celui de al treilea dupa moartea lui, la varsta fragede 4-12-18 ani), cu povesti pe care nu ezita sa le depene in prezenta oricui il asculta, in cele mai neobisnuite momente, starnind uneori mânia colaboratorilor săi politici. Amuzant este momentul când secretarul apărării, dupa prezentarea unei ofensive impotriva pozitiilor Confederatiei, urla la Lincoln sa-l scuteasca de povestile lui. Acesta zambeste si, netulburat, isi spune povestea care, de cele mai multe ori este o adevarată speţă, din ea se extrage un adevar cu aplicabilitate imediată.

Actorul cu cetatenie britanica si irlandeza are o atractie deosebita pentru istoria Americii, fara a fi neaparat îndreptăţit de originile sale britanice şi europene. Tatal sau avea origini anglo-irlandeze, in timp ce mama sa era de origine evreiască, buncii săi materni emigrând in Anglia din Letonia si Polonia.  Prestatiile sale din The Last of the Mohicans (Hawkeye -Nathaniel Poe), There will be blood (Daniel Plainview), dar si Gangs of New York (Bill ‘The Butcher’ Cutting) reprezinta incursiuni profunde in mentalul si istoria violentă a constructiei actualei super-puteri. In mod paradoxal, daca in Lincoln actorul il interpreteaza pe presedintele american celebru prin incapatanarea sa de a aboli scalvia (fapt ce noua, acum, ni se pare la mintea cocosului, insa in secolul al XIX-lea reprezenta un subiect foarte fierbinte in multe colturi ale lumii), in Gangs of New York, film a carui actiune are loc tot in perioada Razboiului de Secesiune (1861-65), Daniel Day Lewis incarneaza un personaj negativ, seful unei grupari mafiote extremiste şi xenofobe, The Natives, care detesta politica lui Lincoln de toleranta si deschidere faţă de alte grupuri etnice precum negrii sau irlandezii.

Spielberg nici macar nu recreează asasinarea lui Lincoln din 14 aprilie 1865 când acesta a fost impuscat de doua ori de catre actorul si simpatizantul Confederatiei sudiste John Wilkes Booth, care credea ca moartea lui Lincoln va schimba in mod radical politica Nordului fata de rebelii din Sud. Se insela chiar daca presedintele care i-a urmat, Andrew Jackson, a fost la antipodul lui Lincoln, considerat de istoricii americani printre primii trei presedinti ai SUA. Moartea lui Lincoln este vazuta prin prisma lui Tad, fiul lui mai mic care si el asista la o piesa de teatru.

Un film care merita mai putin sa fie vazut si mult mai mult sa fie inteles. Dar una fara alta nu se poate…

Nota: 8,5/10