Life of Pi (2012)

Life of Pi (2012) – Viaţa lui Pi

Regia: Ang Lee
Distributia: Suraj Sharma, Irrfan Khan, Adil Hussain, Tabu, Ayush Tandon, Gautam Belur, Rafe Spall, Gérard Depardieu

Nu aveam prea multe opţiuni din oferta noului cinema de la Ploieşti, cel puţin la ora la care am ajuns acolo, aşa că am ales acest film, deşi nu am citit cartea lui Yann Martel, aflată de mai mult timp în bibliotecă. Ştiam subiectul cât de cât, citisem atât sinopsis-ul cărţii (se poate spune aşa?), cât şi pe cel al filmului, încât filmul nu ar fi trebuit să fie o surpriză. Şi nu a fost. Totuşi, la nivelul realizării, „Life of Pi” depăşeşte graniţa mediocrităţii, fiind o adevărată splendoare de culori, de animale mai mult sau mai puţin cunoscută, o incursiune în fauna lumii, încât la un moment dat chiar îţi doreşti să fii naufragiat ( 😀 ) în oceanele lumii pentru a-i urmări frumuseţea, culoarea şi ordinea perfectă. Oare chiar există lumea asta? Nici povestitorul nu ne dă indicii, deşi atât el, cât şi noi, ne dorim astfel.

Povestea lui Pi, ni se spune, ne poate determina să credem (din nou) în Dumnezeu. Un băiat din India, pe numele său Piscine Molitor Patel, trăieşte aventura vieţii sale, care nu porneşte pe mare, ci din propria casă: părinţii săi s-au gândit că singura cale ca provincia în care trăiesc, Pondicherry, să fie cunoscută este inaugurarea unei grădini zoologice, unde regulile să fie stabilite doar de ei: Pi este copil, apoi adolescent şi trece cu mai mică sau mai mare greutate prin toate problemele specifice vârstelor (cunoaşterea, religia-unde el reuşeşte un amalgam dincolo de raţionalism între hinduism, creştinism şi islamism, iubirea, despărţirea de fata pe care o are alături şi de ţara natală).

Singura aventură a vieţii sale, cea care îi zdruncină sufletul şi trupul, este naufragiul vasului care îi transporta, pe el, pe părinţii şi pe fratele său, împreună cu cele mai importante animale ale Grădinii Zoologice, spre noua viaţă, cea din Canada, unde aveau promisiunea unei noi reuşite familiale. Pi devine în Pacific un luptător pentru supravieţuire, un fel de Crusoe în variantă oceanică (episodul de pe insulă este singural, un alt fel de iluminare spirituală), fiind captiv pe o barcă de salvare împreună cu… o zebră, o hienă, un urangutan şi… Richard Parker, ameninţătorul tigru bengalez. 227 zile pe mare, supuşi pericolelor, foamei şi setei, furtunilor şi iraţionalităţii animale.

„Life of Pi” este, desigur, ceva din toate: o splendoare vizuală, multe culori, o poveste despre supravieţuire, animale care arată excepţional în formatul 3D, o aventură neverosimilă, exotism, un film care va plăcea copiilor din noi sau de lângă noi, chiar şi multor adulţi. Au fost însă multe, minore detalii care i-au lipsit, pentru a deveni mai mult decât un film peste medie: construcţia a fost extrem de previzibilă, fiind cunoscută încă de la început-singura surpriză putea proveni din poveste, dar şi aceasta era cunoscută din carte (oare ăsta e destinul ecranizărilor?); religia, în sensul de „putere a lui Dumnezeu” a fost introdusă destul de forţat în poveste, lăsându-ne să credem, pe cei mai creduli dintre noi, că nu acţiunile inteligente ale personajului principal au condus la salvarea acestuia, ci divinitatea; suprevieţuirea nu este o treabă atât de uşoară, mai ales când ai ceva animale sălbatice prin preajmă.

Este un film interesant al anului 2012, dar unul care nu va „supravieţui” ( 😀 ) decât ca un reper trecător în cariera, sper ascendentă, a lui Ang Lee.

Alte impresii: Marele Ecran, Anzhela, Ioananix.

Nota: 7/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=j9Hjrs6WQ8M’]