Letter from an Unknown Woman (1948)

Letter from an Unknown Woman (1948) – Scrisoare de la o necunoscuta
Regia: Max Ophuls
Scenariu : Howard Koch, dupa nuvela lui Stefan Zweig
Distributia : Joan Fontaine, Louis Jourdan, Art Smith, John Good

Unul dintre filmele care aduna familia in jurul televizorului (un Rubin 102 care si-a facut datoria vreme de peste douazeci si cinci de ani 🙂 ) a fost si aceasta realizare a lui Max Ophuls, (nascut Maximillian Oppenheimer in anul 1902), dupa nuvela lui Stefan Zweig (scrisa in 1922).

Imi amintesc ce puternic impact emotional a avut odinioara acest film, in mintea si sufletul meu de adolescenta, cate lacrimi s-au varsat in poala mea la fiecare programare a lui la televiziunea romana. De data asta insa, n-am mai plans 🙂 . Ba, din contra, cu mintea de acum si cu experienta de viata acumulata, am putut sa imi indrept atentia rece si analitica atat asupra povestii in sine, cat si asupra tehnicii cinematografice a anului 1948.

Si mi-am dat seama ca filmul a rezistat timpului datorita unor calitati imbatabile.

–          In primul rand scenariul extrem de bine acordat sensului scrierii lui Zweig, dar reinventand nuvela,  subliniind echilibrat atat conditia artistului (muzician in film – scriitor in nuvela) chinuit in lupta interioara dintre talentul sau si atractia pentru o viata usor desfranata, cat si complexitatea primei si singurei iubiri inmugurite in sufletul tinerei Lisa (necunoscuta si nerecunoscuta de catre muzician), iubire nascuta sub vraja acordurilor pianului, ascultate din penumbra scarilor, iubire dospita si hranita ani de-a randul, iubire rodita intr-o singura noapte de cunoastere carnala, iubire exprimata de Lisa astfel : « cele intamplate n-au depins de noi », iubire devoalata sfasietor in clipele dinaintea mortii.

–          In al doilea rand – inspiratia artistica a regizorului, fermecator de liric, care a conturat niste personaje credibile, evoluand intr-o poveste de dragoste emotionanta, narata numai prin intermediul “scrisorii de la o necunoscuta”. Numai debutul si finalul filmului se inscriu in afara cuvintelor Lisei, intreg restul filmului este Scrisoarea de la o necunoscuta ! O melodrama, sigur ca da, dar care, datorita talentului regizorului, nu agreseaza spectatorul, nu cade in ridicol sau derizoriu.

–          In al treilea rand imaginea filmului, care a creat o lume incantatoare evoluand in mijlocul unor decoruri hollywoodiene extraordinare : Viena cu strazile sale inguste, cu felinare feeric luminate, cu fatadele bogat ornamentate ale caselor, cu saniile alunecand pe zapezile de altadata, cu un trenulet in nemiscare in fata defilarii cartoanelor pictate cu reprezentarea oraselor lumii. Iertata fie-mi insa preferinta catre lumea vie, reala, plina de viata a cinematografiei moderne!

–          Si nu in ultimul rand, actorii principali, Joan Fontaine si Louis Jourdan. Joan Fontaine – Lisa – isi aureoleaza fata pe parcursul filmului cu poezia iubirii pure, apoi cu melancolie, cu disperare, cu ratacire, cu fericire si implinire, ne lasa apoi sa ii intelegem toate nuantele si reflexele luminii unei vieti tihnite, a tandretii si a curajului. O figura din galeria marilor actrite. Si din nou iertata fie-mi insa preferinta pentru genul actritei moderne de film – o Charlize Theron de exemplu (Jovi stie de ce) ! Oare peste 50 de ani, ea cum va fi perceputa 🙂 ? Jourdan insa, mi se pare ca rezista mai bine timpului – ca apreciere in timp ! Poate unde amestecul de sexy-frumusete exterioara cu superficialitatea si frivolitismul interior al personajului, jucat cu aplomb, cu eleganta si cu tandrete, il fac mai credibil. Si poate pentru ca citim in finalul filmului, pe figura actorului, umanizarea eroului interpretat, recunoasterea golului prin care a evoluat in viata si hotararea de a-si asuma datoria.

Pe scurt, filmul este povestea Lisei, istorisita in pragul mortii, in scrisoarea pe care o trimite pianistului Stefan Brand. Este povestea tinerei care se indragosteste pentru toata viata de acesta si care ramane o necunoscuta pentru el, desi drumurile li se intersecteaza de cateva ori, desi iubirea Lisei se implineste si fizic intr-o noapte vieneza. Este povestea tinerei care isi creste copilul acelei iubiri si acelei nopti alaturi de un sot serios si intelegator. Este povestea Lisei care alege sa renunte la un moment dat, la toata linistea si siguranta castigate in mijlocul familiei, alergand in bratele regasitei iubiri – si pentru o scurta perioada de timp – cei doi isi traiesc alaturi pasiunea. Dar intamplarea, neintelegerea, teama, rup vraja. Lisa il paraseste pe Stefan, neincrezatoare in sentimentele si obisnuintele  lui. Se intoarce la copil, care insa, intern intr-un liceu, moare de tifos. Evenimentele se precipita si Lisa, atinsa de aceeasi boala, pe patul de moarte, isi istoriseste catre Stefan, povestea iubirii si intalnirilor lor, in aceasta « Scrisoare de la o necunoscuta ». Fatalitate ? Neintelegere ? Neincredere ?. Inainte de a primi din mana servitorului credincios aceasta scrisoare, Stefan venise acasa hotarat sa isi faca bagajul si sa plece, fugind din fata duelului pe care urma sa il sustina in dimineata urmatoare. « Onoarea e un lux al gentlemenilor.Fa-mi bagajul. Plec. Intr-o ora sa fie jos o trasura. La scara de serviciu. Pacat ca n-am sa le vad mutra ». Dupa citirea scrisorii insa, dupa revelatia adevarului si a iubirii pierdute, Stefan hotaraste sa faca gestul cel mai potrivit pentru cea care tcmai murise. Se hotaraste sa se dueleze cu sotul acesteia (caci el il provocase la duel). Ultima imagine a filmului il prezinta pe Stefan, imbracat in negru, alaturi de prietenii care venisera sa il ia la confruntarea din care nu stim daca va supravietui.

Arta cinematografica a evoluat, s-a dezvoltat, s-a diversificat, dar iubitorii ei, cei care ii cunosc istoria, trecutul, prezentul si iata ca si viitorul bate la usa, vor fi de acord ca aceasta pelicula isi merita locul pe lista celor « 1001 de filme de vazut intr-o viata ».

Nota: 7/10