Les parapluies de Cherbourg (1964)

Les parapluies de Cherbourg (1964) – Umbrelele din Cherbourg

Regia: Jacques Demy
Distribuţia: Catherine Deneuve, Nino Castelnuovo, Anne Vernon

Aşteptam redeschiderea Cineclubul de la UNATC precum o îndrăgostită pierdută pe un peron singuratic, în aşteptarea trenului ce avea să-i aducă iubitul acasă. Toamna a venit, fluturaşii s-au calmat în sfârşit, iar eu m-am aşezat precum un copil ce în sfârşit şi-a primit jucăria mult aşteptată pe scaunul ce avea să-mi ofere câteva clipe de neuitat.

Sesiunea de anul acesta a început pentru mine cu un musical, ce nu se încadrează neapărat în acest gen, dar care a reuşit să atragă atenţia şi aprecierea publicului pentru particularităţile şi singularitatea lui. Film celebru al anilor 60, care a marcat evoluția genului musical în cinema și a lansat o carieră excepțională, cea a actriței Catherine Deneuve. „Les parapluies de Cherbourg” („Umbrelele din Cherbourg”, 1964, regie Jacques Demy) e un film „en-chanté et en couleurs”, lansat în urmă cu o jumătate de secol, dar rămas la fel de revigorant ca în momentul apariției – Film Menu.

Experiment al unui regizor aparţinând grupului Nouvelle Vague, Les parapluies de Cherbourg reprezintă încercarea lui Demy de a-şi crea şi impune stilul. Particularitatea filmului şi unul dintre motivele pentru care a fost acceptat mai greu de către unii cinefili constă în faptul că replicile cântate de către actori reprezintă lucruri normale, cotidiene, total diferite de exprimarea folosită în alte musicaluri. De exemplu, filmul începe cu o conversaţie în garajul în care lucra protagonistul masculin principal, Guy (Nino Castelnuovo), şi are drept subiect repararea unei maşini. Publicul unui musical s-ar fi aşteptat să audă cântându-se doar despre sentimente înălţătoare, iubire, pasiune şi, bineînţeles, un pic de dramatism.

Plotul filmului este simplu: doi tineri se iubesc şi cred că fericirea lor va fi veşnică, însă războiul din Algeria şi mama fetei sunt doi factori care se împotrivesc acestei fericiri. Iar dragostea şi puritatea devin sentimente iluzorii într-o lume care se împotriveşte cu toată puterea fericirii. Dacă cineva ar analiza puţin lucrurile ce ne înconjoară ar vedea că nu destinul e cel care ne trasează itinerarii din cele mai dureroase şi mai ciudate, ci noi înşine ni le creăm şi ne învârtim în acelaşi cerc, mereu şi mereu, fără să înţelegem de ce încă ne mai aflăm acolo. Acesta este şi motivul pentru care apar semnele, iar persoanele implicate vorbesc din ce în ce mai des de coincidenţe şi mesaje trimise de Univers. Nu, suntem doar noi care repetăm greşelile la infinit şi plângem pentru ele cu lacrimi din ce în ce mai fade.

Şi, ca să continui în acelaşi stil, aş dori să mai precizez că finalul filmului este cel care m-a impresionat cel mai tare. Este un sentiment pe care nu-l înţeleg şi pe care nu reuşesc să-l accept de fiecare dată: momentul în care doi oameni, care par să fie făcuţi unul pentru celălalt, ajung să-şi continue viaţa alături de o altă persoană. În momentul acela mă gândesc ce se întâmplă cu toată dragostea, pasiunea şi visele care au crescut şi s-au dezvoltat între cei doi.

Chiar dacă pe tot parcursul filmului m-am amuzat copios, de cele mai multe ori datorită previzibilităţii scenelor, dialogurilor şi grimaselor actorilor, filmul merită vizionat cel puţin pentru prezenţa lui Catherine Deneuve în rolul Genevièvei Emery, în rolul care i-a deschis cariera strălucită. Cu siguranţă, onoarea filmului a fost salvată de Deneuve şi de frumuseţea acesteia. Cât despre protagonistul masculin, Nino Castelnuovo a avut o interpretare proastă, dramatismul afişat adeseori nefiind în concordanţă cu situaţiile respective sau fiind exagerate.

Tema muzicală din „Umbrelele din Cherbourgˮ a primit o variantă de versuri în engleză, scrise de textierul american Norman Gimbel, cu titlul „I Will Wait For Youˮ și a fost cântată – în varianta engleză sau în cea franceză – de interpreți ca Astrud Gilberto, Frank Sinatra, Louis Armstrong, Nana Mouskouri, Tony Bennett, Liza Minnelli, Connie Francis, Oscar Peterson ș.a., dar niciodată mai candid și mai sfâșietor ca în varianta din film. (
Film Menu)

La aproape jumătate de veac de la apariţie, Les parapluies de Cherbourg continuă să fie un reprezentant de seamă al cinematografiei şi un must see pentru cinefili de pretutindeni.

Notă: 7/10

[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=E7bhJkQd1T4′]