Le Chat du Rabbin (2011) – The Rabbi’s Cat – Pisica rabinului
Film proiectat in Cadrul Festivalului de Film Evreiesc Bucuresti 2012
Regia: Joann Sfar, Antoine Delesvaux
Scenariul: Joann Sfar si Sandrina Jardel (scenariul), pe baza seriei de carti de benzi desenate a lui Joann Sfar
Voci: Hafsia Herzi, Francois Morel, Mathieu Amalric, Francois Damiens
Joann Sfar este scenaristul si regizorul filmului Gainsbourg – Une vie heroique – 2010, film castigator a trei premii Cesar in 2011 si avand inca 5 nominalizari tot la premiile Cesar pentru alte 5 categorii. Si pentru ca tot s-a obisnuit cu aceasta inalta recunoastere, iata ca si Le Chat du Rabbin castiga un premiu Cesar in 2012, pentru “Best Animated Film (Meilleur film d’animation) Antoine Delesvaux (director/producer) Joann Sfar (director).
Creator a peste 150 de carti de benzi desenate, Sfar a realizat pelicula de fata dupa trei dintre volumele sale (1, 2 si 5) dedicate “pisicii respective” si aventurilor sale, pisica inspirata chiar de animalul de casa al autorului :). In profunzime insa, dedicatia filmului este axata pe ideile legate de acceptare, coabitare, toleranta religioasa, importanta gandirii si liberului arbitru in determinarea spirituala, a credintei si a modelului filozofic de viata.
Pisica care isi castiga darul constient al vorbirii prin sacrificiul papagalului inconstient vorbitor, felul in care acest nastrusnic animal vrea sa isi dovedeasca dragostea si devotamentul pentru Zlabya – stapana sa, prin trecerea ceremoniei de Bar-Mitzvah si convertirea la iudaism reprezinta simbolistica asumarii constiente a unei identitati.
Bineinteles ca pe calea initiatica exista si capcane, exista si ispite, exista si greseli, ba chiar si sacrilegii, ceea ce a acumulat pisica poate fi pierdut cu usurinta…darul vorbirii dispare ca o pedeapsa a arogantei, dar va fi recastigat cu peste masura de merit in final!
Alaturi de pisica, rabinul sefard Sfar (actiunea se petrece in Algerul anilor ’20), o comoara de intelepciune, dar si de umor plin de inteligenta si umanitate, porneste intr-o aventura in inima Africii, plina de conotatii istorice si religioase, in cautarea tribului pierdut. Echipa calatorilor este completata de batranul si inteleptul sheik arab, dar si de un pictor rus livrat intr-un cufar impreuna cu sulurile sfinte salvate de sub mana Revolutiei Comuniste si nu in cele din urma, in echipa apare si un milionar rus.
Replicii si aluzii inteligente, ascutite, pline de haz…”noi ii educam pe toti, chiar si pe magari” :)… sau iata o reflectie a mentalitatii care ilustreaza un alt tip de religie: “ islam/iudaism/pistolul”, sau referiri la Django Reinhardt… un film pe care vi-l recomand cu caldura.
O animatie captivanta, personaje bine definite, foarte simpatice si evoluand in mijlocul unor peisaje de mare frumusete plastica.
Coloana sonora (Olivier Daviaud) inspirata din melosul mediteranean este sprijinita de vocea inconfundabila a lui Enrico Macias si mi-a facut o deosebita placere.
Pentru ca sa il cunoasteti pe Sfar si lumea lui, puteti sa ii accesati blogul : Le Petit Monde de Joann Sfar. Nu veti regreta 🙂
Colegul nostru Dan Romascanu a vazut acest film (pare a fi doar o parte, insa) cu un an in urma la Paris (in 3-D) si a scris despre el pe blogul sau.
