Clara Sola (2021)
Regia: Nathalie Álvarez Mesén
Distribuția: Daniel Castañeda Rincón, Wendy Chinchilla Araya, Ana Julia Porras Espinoza
Acțiunea filmului ‘Clara Sola’, a cărui premieră a avut loc la Cannes în iulie 2021, se petrece în Costa Rica, într-un sat din munți, aflat la marginea unei păduri tropicale a cărei forte și imensitate apasă și de care oamenii încearcă să se apare trasând frontiere și ridicând garduri. Vor deveni acestea perimetrele propriilor lor închisori sociale și psihologice? Este filmul de lung metraj de debut al regizoarei Nathalie Alvarez Mesen, care trăiește în Suedia și care și-a făcut studiile și stagiile cinematografice în Suedia, Germania și Statele Unite. Pentru acest film a lucrat cu o echipă internațională compusă în mare parte din femei. Este un film despre femei, scris și regizat de femei, realizat și jucat în majoritate de femei. Un film cu temă feminină și feministă, gen în care am văzut în ultimii ani din ce în ce mai multe producții. ‘Clasa Sola’ este una dintre cele mai interesante dintre ele.
Clara, eroina filmului, este diferită de cei din jur. Are vreo 40 de ani, suferă de o afecțiune a coloanei vertebrale care îi produce dureri fizice. Mama ei îi refuză operația care ar putea să puna capăt acestor suferințe, căci se teme că devenind ‘normală’ Clara și-ar pierde ‘darurile’ care o fac specială – legătura cu Sfânta Fecioară (a cărei viziune o avusese cândva) și capacitatea de a-i vindeca prin rugăciuni pe cei din jur. Clara are probleme de comunicare cu oamenii, pare că intră mai ușor în dialog cu animalele, de la gaze până la calul alb al familiei. Ființa cea mai apropiată este nepoata ei, fiica unei surori care murise, și care la 15 ani este la vârstă maturizării sexuale și a primei iubiri. Maturizarea fetei declanșează sau reînvie dorințele reprimate de multă vreme și în sufletul și în corpul Clarei. Din nou însă, mama cea severă încearcă să înăbușe trezirea târzie a acestor instincte feminine. Clara cea diferită va căuta căile ei de a se elibera de aceste constrângeri.
Tema femeii care încearcă să spargă cercurile sociale și familiale care o oprimă trece ecranul în special datorită abordării originale și a calităților cinematografice ale filmului. Regizorea Nathalie Alvarez Mesen a ales să distribuie în exclusivitate actori neprofesioniști, ceea ce garantează autenticitatea, căci personajele nu ‘joacă’ ci mai degrabă par că își trăiesc viețile în prezența aparatelor de filmat. Singura din distribuție care provine din mediul artelor este Wendy Chinchilla Araya, dar nici ea nu este actriță profesionistă ci dansatoare, și felul în care redă pe ecran trăirile Clarei este impresionant. Imaginea semnată de suedeza Sophie Winqvist este excelentă în cadraj și compoziție, însă m-a deranjat folosirea excesivă a scenelor care se petrec în întuneric. Combinația dintre lipsa de lumina și redarea punctului de vedere al personajelor duce uneori la confuzie în legătură cu ceea ce se petrece pe ecran. Confuziile personajelor nu trebuie neapărat să fie transmise și spectatorilor, iar dacă se întâmplă într-o scenă ele nu trebuie să fie repetate. Oricum, ‘Clara Sola’ este un film de debut remarcabil, care reușește să creeze un personaj feminin impresionant și memorabil, iar Nathalie Alvarez Mesen este o regizoare care merită să fie urmărită.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
