L’argent des autres (1978)
Regia: Christian de Chalonge
Distribuția: Jean-Louis Trintignant, Catherine Deneuve, Laura Kornbluh, Michèle Kornbluh
‘L’argent des autres’, filmul lui Christian de Chalonge, a fost unul dintre filmele anului 1978 în Franța, bucurându-se de succes de public și primind cele mai importante două premii Cesar – pentru cel mai bun film și pentru cea mai bună regie. Este un thriller politic inspirat de doua cazuri faimoase în Franța de la începutul anilor ’70, ecranizare a unui roman de Nancy Markham, dar scenariștii (printre care se aflau regizorul și autoarea romanului) au ales să scoată din text orice aluzie politică directă. Este posibil că subiectul era încă prea recent și atât de cunoscut de public încât referințele directe nu erau necesare. În final această decantare cred că a făcut bine filmului în posteritate, dându-i o semnificație mai generală și o actualitate încă acută la 45 de ani de la realizarea sa.
Henri Rainier este funcționar la o bancă. Destul de important pentru a se bucura de un salariu generos, destul de puțin important pentru ca deciziile sale să fie luate doar după ce primește – telefonic în cele mai multe cazuri -, aprobarea șefilor săi. Este un tip destul de șters în aparență, foarte normativ și dedicat sistemului în care acționează. Una dintre fiicele sale îl ironizează pentru costumele gri și cravatele negre pe care le poartă în la orice oră și în orice împrejurare. Cariera sa este întreruptă brusc în ziua în care este concediat, acuzat că nu a fost suficient de vigilent și a aprobat împrumuturi fără garanții solide unui magnat dubios. În câteva minute este literalmente aruncat în stradă, cu două cutii de lucruri personale în brațe. Rainier decide să nu cedeze, știe că este nevinovat și va lupta pentru prestigiul personal și pentru a-și recupera poziția în bancă. De partea sa se afla doar frumoasa sa soție, o activistă sindicală și un avocat. Împotriva sa întregul sistemul bancar. Treptat, descoperă că fusese ales ca țap ispășitor pentru a acoperi o piramidă Ponzi care sustrăgea din economiile a sute sau mii de mici clienți ai băncii. Dacă subiectul pare familiar și extras din știrile de ieri seară, aceasta se datorează faptului că acest gen de fraude existau cam de când există băncile. O temă, din nefericire, mereu actuală.
Decorurile joaca un rol important în crearea atmosferei filmului și îi dau în același timp un aer retro. Imensele arhive cu dosare au fost înlocuite în ultimele decenii de memoriile sistemelor informatice, dar clădirile băncilor, cu arcadele lor impresionante, cu coridoarele nesfârșite și cu mobilierul masiv și intimidant au rămas la fel de strivitoare în comparație cu dimensiunile omenești. Contrapunctul este decorul futuristic în care este plasată agenția de recrutare a forței de muncă, extras parcă dintr-un film al lui Kubrick. Situația kafkiana în care se află eroul acuzat fară vină, în luptă cu un sistem care încearcă să-l anihileze, este amplificată de muzica stridentă și neliniștitoare. Jean-Louis Trintignant, cu reținerea și ambiguitatea sa minimalistă este perfect în rolul lui Rainier. Nu pot decât regreta că lui Catherine Deneuve nu i s-au acordat niste replici mai consistente, reducând personajul la o prezență luminoasă dar insuficient conturată. În schimb, Claude Brasseur și mai ales Michel Serrault sunt excelenți în rolurile celor care încearcă să-și acopere fărădelegile băgând la apă un om nevinovat. Finalul ne lasă să înțelegem că, chiar după ce justiția își spune cuvântul, principalii vinovați rămân nepedepsiti și adevărații perdanți rămân nedespăgubiți. Sistemul va rămâne același.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.rottentomatoes.com/m/largent_des_autres_1978)
