Joy (2015)
Regia: David O. Russell
Distribuția: Jennifer Lawrence, Robert De Niro, Bradley Cooper, Isabella Rossellini, Virginia Madsen, Édgar Ramírez
Regizorul David O. Russell (The Fighter – 2010, Silver Linings Playbook – 2012), o prezență aproape constantă în ultimii ani a premiilor Oscar, revine pe marile ecrane, din 8 ianuarie, cu filmul Joy. Deși pelicula este nominalizată la Globurile de Aur, la categoria „Best Motion Picture – Musical or Comedy”, ea nu este nici pe departe o comedie, ci o dramă, o poveste plină de tristețe, vorbind despre visuri spulberate și sacrificii, dar, poate cel mai important, despre ambiție în formele ei cele mai spectaculoase.
Regizorul mizează din nou pe cuplul Bradley Cooper – Jennifer Lawrence, cu care a mai colaborat în filmele Silver Linings Playbook (pentru care Lawrence a și primit Oscarul la categoria cea mai bună actriță) și American Hustle (cu nu mai puțin de 10 nominalizări la Oscar). Deși jocul actoricesc este foarte bun , iar Jennifer Lawrence face un rol magistral, fiind, pe rând, contabil, inventator, instalator, agent de vânzări și, în final, manager de succes, filmul are hibele sale: coloana sonoră este uneori nepotrivită și haotică (se folosește muzică dintr-o altă epocă fară a avea loc o conexiune între vizual și auditiv), iar, din punctul meu de vedere, impresia generală este, până la un anumit punct, aceea a unui scenariu peticit, aflat într-o continuă încercare de a spune un lucru important care este, totuși, mereu omis.
Acțiunea este centrată aproape în permanență pe Joy, actuală contabilă, o fire extrem de creativă și o persoană foarte inteligentă. Provenind dintr-o familie destrămată, Joy renunță treptat la aspirațiile sale și se plafonează în meseria de contabil la firma tatălui său. Deși este șefă de promoție, ea renunță să-și continue studiile pentru a-și ajuta familia, în special mama, care este (la fel ca mama lui Harry din filmul Requiem for a Dream) o dependentă de televizor, o ființă care își ghidează viața după scenariul unei telenovele. Totuși, într-o bună zi, Joy are o idee (cei drept, destul de ciudată) care, fără să bănuiască, îi va schimba viața, idee care va reprezenta atât o trambulină catre succes și bogăție, cât și una către necazuri și faliment.
Filmul merită văzut, după parerea mea, ca o lecție despre ambiție și ca un exercițiu de dezmorțire a simțurilor, căci are o poveste care nu te poate lăsa indiferent și, bineînteles, pentru rolul lui Jennifer Lawrence. Interesant mi s-a părut și faptul că, voit sau nu, pelicula mi-a adus aminte de o mulțime de alte filme, printre care “Requiem for a Dream” – prin mama obsedată de televiziune și „It’s a Wonderful Life”– prin întorsătura favorabilă, aproape miraculoasă, pe care o ia acțiunea chiar în ziua de Crăciun.
Nota: 7/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=SN4MLMHET7w’]
