Mado (1976)
Regia: Claude Sautet
Distribuția: Michel Piccoli, Romy Schneider, Ottavia Piccolo, Jacques Dutronc
Scena cea mai memorabilă din ‘Mado’, filmul realizat în 1976 de Claude Sautet îi are ca protagoniști pe Michel Piccoli și pe Romy Schneider. Piccoli este Simon Leotard, eroul principal al filmului, un om de afaceri specializat în vânzări și cumpărări de terenuri, trecut de prima tinerețe și aflat după două căsnicii eșuate. Romy Schneider este Hélène, fosta sa iubită, o femeie cu probleme nu foarte diferite de cele ale actriței în acea perioada a vieții sale. Cei doi se despărțiseră de vreun an, și scena reîntâlnirii, în care își retrăiesc sentimentele de afecțiune dar și incompatibilitățile care îi împiedicaseră să continue împreună, este de o mare finețe. Această scenă pe care mulți și-o vor aminti este însă foarte puțin legată de restul filmului. Ea reprezintă cel mult un contrapunct al vieții sentimentale a eroului. Cât despre Hélène, cu ea spectatorii se vor reîntâlni doar într-o scenă scurtă, spre final. Această lipsă de legătură cu restul narațiunii este unul dintre simptomele unui film care adună mulți actori foarte buni pentru a aduce pe ecran o poveste de dragoste la vârste târzii combinată cu o intrigă de corupție, un film care pare a se dezvolta în prea multe direcții fără a se decide care dintre ele este cea mai semnificativă.
Relațiile dintre generații sunt interesante și oarecum ciudate în acest film. Pierre (care este interpretat de Jacques Dutronc) și Mado aparțin vârstei celor care au ieșit pe străzi în 1968, surprinși la câțiva ani după revoltele studenților. Acum trebuie să se acomodeze cu viața și să-și câștige existența prin metode mai mult sau mai puțin onorabile. Pierre este contabilul lui Leotard, în timp ce Mado este amanta sa tânără care întreține relații similare cu mai mulți bărbați în același timp. Societatea pare să accepte fară probleme prezența și relațiile sociale în care soțiile se amestecă cu amantele tinere, iar generația oamenilor de afaceri lucrează cot la cot cu tinerii în afaceri mai mult sau mai puțin legale. Complicația apare când bărbatul de vârstă mijlocie pare a se îndrăgosti de tânăra care-i fascinează pe toți cei din jurul ei. Dragoste târzie sau o extensie a spiritului de proprietate în domeniul romantic? Toate aceste intrigi sentimentale sunt combinate cu o afacere de corupție și șantaj. Leotard încearcă să fie altfel, sensibil în viața sentimentală și corect în afaceri, dar este asta posibil în lumea în care trăiesc eroii?
Două motive fac din vizionarea acestui film o experiență interesantă, chiar la 46 de ani de la lansare. Michel Piccoli realizează unul dintre rolurile sale bune într-o perioadă de vârf a carierei sale. Magnetismul său face credibilă relația cu Mado în pofida diferenței de vârstă. Actrița italiană Ottavia Piccolo intră bine în rolul în care cu vreo zece ani mai devreme ar fi putut fi distribuită Catherine Deneuve. Jacques Dutronc are un rol destul de extins dar care nu îi acordă suficiente ocazii de a dezvolta personajul. Romy Schneider este excelentă, dar are practic o singură scenă în film. Apare și Nathalie Baye, într-unul dintre primele ei roluri mai consistente pe ecran, o introducere la frumoasa carieră care avea să urmeze. Calitățile de narator cinematografic (și ca regizor și ca co-scenarist) ale lui Claude Sautet sunt al doilea argument pentru calitatea acestui film. Sautet știe să alterneze scenele intime cu intriga de thriller, și adaugă spre final o scenă care dorește să fie simbolică, împotmolindu-și eroii aflați după o petrecere pe cinste în noroi, stil Fellini. Chiar dacă nu este vorba despre unul dintre cele mai bune filme ale regizorului, ‘Mado’ merită vizionarea sau revizionarea.
Nota: 7/10
(Sursă imagini: IMDb.com, https://europe.tv5monde.com/ro/ghid-tv/cinema/mado-764016)
