Valhalla Rising (2009) – Valhalla: regatul întunericului
Regia: Nicolas Winding Refn
Distribuția: Mads Mikkelsen, Maarten Stevenson, Alexander Morton
Filmul danez „Valhalla Rising” din 2009 mi-a trezit curiozitatea în primul rând pentru că este regizat de Nicolas Winding Refn, al cărui următor film, „Drive„, realizat în 2011, a fost un blockbuster care îl avea pe Ryan Gosling într-unul dintre cele mai bune roluri ale sale până acum. Subiectul este, de asemenea, foarte interesant, ocupându-se de vremurile în care vikingii populau nordul Europei și Anglia, o perioadă în istorie care a fost cu câteva decenii în urmă obiectul interesului marilor superproducții istorice și se află acum în centrul atenției câtorva seriale de televiziune. Cu toate acestea, abordarea comercială a acestor filme nu a permis decât o viziune spectaculoasă, dar superficială a acelor timpuri îndepărtate din istorie. Primul lucru care se poate spune despre „Valhalla Rising” este că acesta este un film foarte diferit față de cele anterioare cu subiecte similare.
Povestea expusă în șase capitole, fiecare având un nume ilustrativ. Acțiunea este liniară, deși eroul principal, un războinic cu un singur ochi și fără nume, prizonier păstrat ca sclav luptător de vikingii păgâni, pare să aibă niște puteri premonitoare care sunt ilustrate de blitz-uri sângeroase care durează nu mai mult decât 1-2 secunde. Sângele este, de fapt, vărsat generos, deoarece eroul luptă pentru a-și câștigă libertatea și se alătură unui grup de creștini care intenționează să plece în Cruciade pentru a elibera Ierusalimul. Doar că destinul sau lipsa de abilități de navigație îi duce în direcția opusă, peste Atlantic, către continentul american, încă nedescoperit de europeni. Însoțitorul său în călătorie este un adolescent viking, a cărui aventură se transformă într-o călătorie de inițiere sângeroasă.
Dacă tema și atmosfera pot aminti alte producțîi istorice, stilul în care este realizat „Valhalla Rising” îl plasează într-o categorie foarte diferită, la intersecția cinematografului violent și naturalist al lui Mel Gibson (ca regizor de film) în „Passion of Christ” și mai ales în „Apocalypto”, și filmele istorice și simbolice ale lui Ingmar Bergman. Povestea potențială a călătoriei zeloase misionare care se încheie în eșec poate aminti minunatul „The Mission” al lui Roland Joffé din 2016. Ca și în acel film fabulos, natura joacă un rol central, cu peisajul virgin al Lumii Noi, marea și ceața Nordului prevalând și dominând credința pe care personajele o aduc cu ei în încercarea lor de a schimba căile acelei noi părți a lumii.
„Valhalla Rising” nu îi are însă Robert De Niro sau Jeremy Irons în distribuție și, deși actorii fac o treabă decentă, nu au suficient timp să-și dezvolte personajele și povestea. În ciuda unor momente spectaculoase de cinematografie de artă, „Valhalla Rising” rămâne doar o schiță a unui film mai complex care ar fi putut fi făcut și o dovadă a talentului incontestabil al regizorului de film Nicolas Winding Refn.
