Reste un peu (2022)
Regia: Gad Elmaleh
Distribuția: Gad Elmaleh, Régine Elmaleh, David Elmaleh, Judith Elmaleh
Am așteptat cu nerăbdare să văd ‘Reste un peu’, filmul aproape documentar și aproape auto-biografic al lui Gad Elmaleh încă de când am văzut câteva interviuri și dezbateri la televiziunile francofone cu ocazia lansării sale pe ecrane în Franța cu câteva luni în urmă. Festivalul filmului francez mi-a oferit acum ocazia să văd filmul și așteptările mi-au fost în mare parte confirmate. Gad Elmaleh abordează convertirea la creștinism a unui personaj evreu, una dintre temele cele mai delicate ale cinematografiei cu subiecte evreiești, o temă care poarta o dureroasa încărcătură istorică și care, dacă nu este abordata cu înțelegerea profundă a subiectului, cu delicatețe și cu umor poate cădea cu ușurință în melodramă, stereotipuri și alte forme de cinema de proastă calitate. Subiectul este prezent în filme ca ‘Fiddler on the Roof’ al lui Norman Jewison sau în unele dintre filmele perioadei new-yorkeze a lui Woody Allen. În fapt, nu trebuie prea multă imaginație pentru a-l imagina pe Gad Elmaleh, eroul filmului, ca pe un Woody cu vreo 40 de ani mai târziu, trăindu-și dilemele într-o familie de evrei sefarzi și nu ashkenazi, în Paris în loc de Manhattan.
Actorul și standupistul Gad Elmaleh joacă rolul actorului și standupistului Gad Elmaleh care se întoarce la Paris și-și vizitează părinții după câțiva ani în care și-a încercat norocul în America. Rolurile părinților sunt jucate de părinții lui Gad Elmaleh (tatăl este actor profesionist, mama nu). Bucuria revederii și armonia familială sunt tulburate de descoperirea de către mamă, în bagajul fiului, a unei statuete a Sfintei Fecioare. Cele mai cumplite temeri ale părinților sunt confirmate: fiul lor este destul de avansat pe calea convertirii la catolicism. Nu este o convertire tipică (există oare convertiri tipice?) ci o Cale presărată de multe ezitări și dubii care pare să fi fost declanșată din copilărie de interdicția frecventării bisericilor din Casablanca cea cosmopolită și multi-etnică și de fascinația pentru Sfânta Maria. Vom urmări traseul spiritual sinuos al eroului în ultimele săptămâni dinaintea marelui eveniment, traseu presărat de discuții cu rude, prieteni, preoți, călugări și o călugărita, un rabin și o rabineasă. Aproape toți își interpretează rolurile propriilor personaje, inclusiv rabineasa liberală Delphine Horvilleur, o personalitate uriașa și fermecătoare a iudaismului francez. Părinții lui Gad sunt formidabili. Singurul rol ‘jucat’ este cel al rabinului ortodox, încredințat unui prieten regizor documentarist. Impresia este de autenticitate și de prospețime.
Cum trebuie să privim acest film? Dintr-o perspectivă laică și relaxată el poate fi considerat un pseudo-documentar în notă auto-biografică și cu multă ironie amestecată cu duioșie față de cele doua credințe între care oscilează personajul. Criticile la adresa stabilimentelor religioase nu sunt sistemice ci anecdotice. Cei implicați într-una sau alta dintre religii vor găsi însă – dacă vor căuta – motive să se supere. A crea un film cu o asemenea temă fară a supăra pe cineva este ‘Mission impossible’. Precum unii dintre sfinții creștini, Gad trece printr-o perioadă de tentație, și felul în care va rezista (sau nu) este interpretat foarte diferit de cele doua credințe. Intențiile sunt cele mai bune, și eroul filmului lui Gad Elmaleh se confruntă cu tentația folosind ca arme principale detașarea și umorul. Spectatorii filmului trebuie să reziste tentației de a lua subiectul mai în serios și mai fără umor decât a făcut-o autorul.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com, https://www.premiere.fr/Cinema/News-Cinema/Reste-un-peu-Gad-Elmaleh-revient-au-cinema-avec-un-projet-tres-personnel–bande-annonce)
