Filme Filme europene

Între tăcere și minciuni: Im Labyrinth des Schweigens (2014)

Im Labyrinth des Schweigens (2014) – În labirintul minciunilor
Regia: Giulio Ricciarelli
Distribuția: André Szymanski, Alexander Fehling, Friederike Becht

‘Im Labyrinth der Schweigens’, titlul original în limba germană al filmului din 2014 regizat de Giulio Ricciarelli, a fost tradus în limba engleză ca ‘Labyrinth of Lies’. Traducerea aceasta reprezintă, vorba expresiei italiene, o trădare. ‘În labirintul tăcerii’ nu numai că ar fi mai exact din punct de vedere semantic, dar ar și reda cu mai multă precizie tema și mesajul acestei excelente docu-drame. Suntem la sfârșitul anilor ’50 în Republica Federala Germană, o țară trăind un miracol de dezvoltare economică și o aparentă revenire la democrației și civilitate. Prețul acestei păci sociale este o amnezie colectivă în care crimele și ororile petrecute cu numai 15-17 ani înainte sunt îngropate în tăcere de cei care le comiseseră și necunoscute celor tineri. Supraviețuitorii, putini și traumatizați, încă tăceau. Construirea unei Germanii noi și sănătoase implica însă ieșirea din acest labirint al tăcerii.

Filmul este inspirat dintr-un caz real, care s-a petrecut în Germania la începutul anilor ’60 și a fost anchetat și pregătit aproximativ în același timp cu procesul lui Adolf Eichman, capturat în Argentina și judecat în Israel. Eroul principal este un tânăr procuror pe nume Johann Radmann, un erou fictiv care reprezintă o sinteză a mai multor personaje și un reprezentant al unei generații educate și crescute imediat după război, ignorând trecutul foarte apropiat al Germanei dar mai ales rolul jucat de generația părinților, mulți dintre ei vinovați de crime sau de complicitate prin tăcere. Apare în film în schimb un personaj real, Fritz Bauer, un procuror public care a jucat un rol important în asigurarea faptului că societatea și sistemul de justiție din Republica Federală Germania de după război nu au reușit să suprime pur și simplu istoria Holocaustului și a lagărelor de concentrare.

Pe măsură ce ancheta avansează Johann Radmann trece printr-un proces de maturizare politică și de confruntare nu numai cu trecutul dar și cu cei din jur – prietenii, familia, femeia de care se îndrăgostește. Scenele cele mai puternice ale filmului sunt cele în care anchetatorii se confruntă cu ignoranta și în multe cazuri cu rezistența celor care construiseră ‘labirintul tăcerii’ și în același timp sunt confruntați cu mărturiile directe, cutremurătoare ale martorilor și supraviețuitorilor. Regizorul Giulio Ricciarelli, născut în Italia, a avut inspirația ca în momentele cheie să renunțe la cuvinte, lăsând actorii să exprime prin expresiile fețelor lor durerea și traumele legate de dezvăluiri.

‘Im Labyrinth der Schweigens’ funcționează destul de bine la nivelul docu-dramei și reușește să recreeze atmosfera Germaniei postbelice dinainte de asumarea crimelor comise de naziști. Alexander Fehling, actorul distribuit în rolul cheie al tânărului procuror crează un rol interesant, combinând timiditatea și rigiditatea, ignoranța care pare astăzi aproape incredibilă cu un idealism care până la urmă învinge dubiile și criza personală. Din restul distribuției, care își face în mod profesional datoria, aș mai menționa-o și pe Hansi Jochmann în rolul secretarei procurorului. Câteva dintre poveștile colaterale sunt mai puțin interesante dar în general mesajul filmului trece ecranul în mod eficace, narațiunea are permanent ritm, dialogurile sunt credibile, și interesul publicului este menținut în permanență treaz.

Finalul coincide cu începutul procesului criminalilor de război și al complicilor lor, un proces care a reprezentat prima confruntare a sistemului juridic german cu crimele comise de compatrioții lor în timpul perioadei naziste, dar și o bornă importantă în re-evaluarea critică a trecutului de către întreaga societate germană prin distrugerea labirintului tăcerii și al miniciunilor. Chiar dacă ‘Im Labyrinth der Schweigens’ nu este filmul german ultimativ dedicat acestei teme, el reprezintă o docu-dramă de calitate, surprinzând precis un moment semnificativ al istoriei Germaniei secolului 20.

Nota: 7/10

(Sursă fotografii: IMDb.com, Cinemusefilms.com)

Articole similare

Alb în jur, întuneric în interior: The Lodge (2019)

Dan Romascanu

Pictorul și scriitorul: Cézanne et moi (2016)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefilă (21 – 27 decembrie 2015)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult