În acvariu (2012)
Regia: Tudor Cristian Jurgiu
Distributia: Ionuţ Vişan, Maria Mitu
Dacă nu eşti pasionat de animale, dacă nu eşti pasionat de peştii de acvariu, s-ar putea să te mire începutul filmului în care centrul conversaţiei sunt peştii-banană. Cum eu fac parte din cei care s-au mirat, am zis să fac nişte cercetări: „Banana Wrasse este un peste de apa sarata, originar din Fiji. Pestele Banana Wrasse este admirat pentru culorile sale minunate, dar si pentru faptul ca se ingrijeste destul de usor, avand in vedere ca este un peste exotic. Pestele Banana Wrasse este usor de ingrijit si este potrivit chiar si pentru un incepator pasionat de acvaristica. Totusi, daca iti doresti sa cresti asemenea pesti, ai nevoie de un acvariu de cel putin 200 de litri. Pestii Banana Wrasse sunt foarte activi si au nevoie de un spatiu suficient de mare pentru a-si consuma energia. In plus, Banana Wrasse sunt carnivori si necesita hrana proaspata.” (Sursa)
Plecând de la o discuţie despre peştii-banană, undeva într-un apartament/cămin din Bucureşti, dintre doi studenţi îndrăgostit, Tudor Cristian Jurgiu nu complică prea mult nici filmul, nici viaţa personajelor. De altfel, dacă este să mi-l imaginez aparţinând unui curent cinematografic, filmul lui Jurgiu este o exemplificare clară a minimalismului românesc: cadrele sunt strânse, povestea o cunoaştem cu toţii, cenuşiul românesc este omniprezent, iar personajele zâmbesc arareori, în consonanţă totală cu lipsa zâmbetelor pe care o întâlnim pe străzile noastre.
Cei doi studenţi sunt, parcă, lipsiţi de scânteie. Nu de inteligenţă, ea ni se relevează semiconştient cu aproape fiecare cadru: un dicţionar explicativ, un poster sugestiv cu Nichita Stănescu, o discuţie despre povestirea lui Salinger, un cadru cu o minibibliotecă garnisită cu cărţi. Lipsa de scânteie vine de la lehamitea cu care tratează viaţa, de la atitudinea pe care o au faţă de persoana iubită: nu îmi amintesc să mă fi certat cu iubita în aşa hal încât să mă „porcăiesc” la fiecare minut, pentru ca în clipa următoare să trec în cealaltă extremă, în iubire profundă şi făcut dragoste.
Superficialitatea lor nu a fost pe placul meu, poate şi pentru că aşteptam un declick, care să transforme filmul în altceva, să aibă un punct din care acţiunea în cerc să capete un contur. Nu a existat şi poate din cauza asta nu am apreciat „În acvariu” suficient de mult, încât să îl aduc la acelaşi rand cu filmele anterioare de la NexT 2013, precum „Betoniera” sau „Şanţul„. „În acvariu” nu a fost numai un film static, acesta nefiind un defect, ci şi un film care nu a avut perspectivă: prin aruncarea unui calciu efervescent (un moment simpatic) nu se face primăvară.
(”În acvariu” este în competiția oficială la Festivalul Internațional de Film NexT 2013)
Nota: 6/10
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=EDivaLLAuC0′]
1 comment