1917 (2019)
Regia: Sam Mendes
Distribuția: Dean-Charles Chapman, George MacKay, Daniel Mays
Mi-e teamă că am văzut ieri filmul care va castiga premiul Oscar pentru cel mai bun film în acest sezon. Spun ‘mi-e teamă’ deoarece ‘1917’ regizat de Sam Mendes este un film extrem de ingenios din punct de vedere tehnic, impresionant ca imagine, și aparține uneia dintre categoriile tematice îndrăgite de membrii Academiei. Nu am putut evita să nu fiu impresionat de aspectele vizuale ale acestui film. Nu am simțit însă nici emoție, nici vreun interes special și nici vreo provocare intelectuală la vizionarea filmului. Într-un sezon binecuvântat cu multe filme interesante, originale, și emoționante, ‘1917’ riscă să fure reprezentația și premiile cele mari – regie și cel mai bun film, așa cum s-a întâmplat la Globul de Aur. Dacă se va întâmpla si la Oscaruri, în opinia mea, va fi păcat.
Povestea este între simplă și simplistă. Doi caporali englezi din tranșeele primului război mondial sunt trimiși într-o misiune aproape suicidiară pentru a comunica unei divizii rămase izolate anularea unui ordin de atac care ar fi atras 1600 de soldați britanici într-o capcană tactică pusă la cale de inamicii germani. Liniile de comunicație fuseseră tăiate și generalii englezi nu se gândiseră să folosească aviația (deja existentă, cum se va vedea) pentru a transmite mesajul, căci altfel nu mai avea rost filmul. Filmul descrie cursa contra timpului și contra morții a celor doi soldați, în câmpurile de foc, noroi și moarte ale războiului.
Am folosit verbul ‘descrie’, dar ceea ce se întâmplă este că spectatorii sunt martorii de aproape a tot ceea ce se întâmplă în timpul celor două ore de acțiune și meritul este al abilității tehnice în folosirea cadrelor lungi (deși nu chiar one shot) și a perspectivei apropiate. Termenul cel mai potrivit poate fi împrumutat din domeniul realității virtuale și el este ‘experiență imersivă’. ‘1917’ reprezintă o formidabilă experiență imersivă și de cinematografie, reușind să-și introducă spectatorii în coșmarul tranșeelor războiului.
Acțiunea este însă simplistă ca într-un banal film de acțiune, personajele sunt schițate unidimensional și nu sunt evitate nici stereotipurile, și nici măcar prezența unor actori foarte cunoscuți în rolul comandanților care ii trimit pe soldați în misiune nu reușește să ridice filmul la o dimensiune umană. Comparația cu marile filme despre război sau anti-război legate tot de primul război mondial nu are sens. Poate că și promovarea tehnologista făcută filmului dăunează, spectatorii vin pregătiți să urmărească mișcările aparatului de filmat și uită (sau nu au prea multe motive) să se emoționeze. Cred că ‘1917’ merită cu prisosință premiul Oscar pentru imagine pe care îl va primi. Mi-e teamă însă că va primi mult mai multe.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
2 comments
Domnule Romascanu, am observat ca filmului Dunkirk ati acordat o nota mai mare. Ati putea face o scurta comparatie intre aceste doua filme. Am vazut doar Dunkirk dintre cele doua si recunosc ca pentru mine a fost un pic dezamagitor. Acum nu stiu ce sa fac cu 1917. Va multumesc.
Foarte pe scurt – ‘Dunkirk’ mi s-a parut mai interesant pentru ca prezinta si contextul politic, si include mai multe fire de actiune paralele. ‘1917’ este o performanta tehnica si cinematografica, insa dupa ce am admirat-o vreo jumatate de ora a devenit cam repetitiv, si pur si simplu nu se intampla prea multe si nimic neasteptat pe ecran. Recomand si vizionarea lui ‘1917’ dar este bine sa stiti la ce sa va asteptati, pentru a nu fi dezamagit.