Ohikkoshi (1993)
Regia: Shinji Sômai
Distribuția: Satoshi Okonogi, Satoko Okudera, Hiko Tanaka
‘Moving’ (1993 – titlul original este ‘Ohikkoshi’) este unul dintre acele filme ale căror vizionare este mai mult decât un spectacol cinematografic – este o experiență. Este primul film pe care îl văd al regizorului japonez Shinji Sômai, care a murit prematur în 2001, lăsând în urma sa o filmografie de numai 13 filme, aproape același număr ca și francezul Jean-Pierre Melville, decedat și el cam la aceeași vârstă. Filmele lui sunt puțin cunoscute în afara Japoniei. În anii ’80 și ’90 în care au fost ele realizate, filmele japoneze erau rar distribuite în lume cu excepția celor ale lui Akiro Kurosawa și a celor de desene animate. Filmele sale au influențat însă valul de regizori foarte talentați care astăzi sunt uneori mai cunoscuți și au mai mult succes în lume decât în Japonia. ‘Moving’ este un film frumos, emoționant și puțin enigmatic. Nu sunt convins că i-am înțeles toate simbolurile și aș fi bucuros să discut cândva despre el cu cineva din Japonia sau cunoscător bun al culturii și tradițiilor japoneze.
Punctul de plecare este o familie cu un singur copil care se află în pragul despărțirii. Daca vreți, un fel de ‘Kramer vs. Kramer’ în versiune japoneză, doar că aici copilul este Renko, o fetiță de 11-12 ani. Scena care deschide filmul este ultima cină pe care familia o petrece împreună. Tensiunile dintre părinți sunt vizibile și fetița încearcă să braveze și poate că nu a înțeles încă toate implicațiile despărțirii părinților. A doua zi tatăl își împachetează lucrurile și se mută, destul de departe, dar probabil în același oraș (Kyoto?). Mama lucrează, serile când vine acasă încearcă să reconstruiască relația mamă-fiică pe baza unei discipline materializate într-un set de reguli și un program de viață afișat în casă. Fetiței îi lipsește tatăl și atmosfera de familie. Are probleme și la scoală, unde copiii sesizează situația și o ironizează pe ea și pe încă o colegă aflată în aceeași situație. Divorțul este permis în Japonia, dar nu este bine privit social. Pe măsură ce conștientizează situația, tristețea se transformă în rebeliune, și mijloacele de exprimare sunt specifice adolescenței: încercări naive sau minunate de a-i aduce pe părinți împreună sau acte de revoltă care pot deveni distructive. Maturizarea se produce în paralel cu dorința de a recupera siguranța și stabilitatea pierdute.
Deși mediul în care se petrece povestea este cel al unui mare oraș din Japonia modernă cu casele și școlile sale, există un element de tradiție și chiar de magie care însoțește povestea și care la un moment dat devine dominant. Focul marchează câteva momente cheie – fie că este vorba despre o modalitate de a exprima izbucnirea revoltei adolescentei, fie că reprezintă elementul principal al unei sărbători tradiționale care se încheie cu o spectaculoasă ardere a unor corăbii decorate cu dragoni pe un lac. Spre finalul filmului Renko va trece printr-o experiență de inițiere și transformare cu tente de horror care poate că este reală, poate că este onirică, în mod sigur este magică. Nu este explicat totul – nici rătăcirea în jungla de bambus, nici întâlnirea cu un bătrân care îi dă câteva sfaturi de viață care o ghidează spre ceremonia de inițiere. Unele dintre semnificații ar putea fi mai clare pentru cunoscătorii tradițiilor japoneze, dar chiar și pentru spectatorul neinițiat finalul are o putere vizuala și emoțională de excepție.
Spectatorii grăbiți să plece din sală sau să apese butonul ‘off’ la începutul derulării creditelor vor pierde o serie de secvențe care o proiectează pe Renko în viitor, secvențe însoțite de muzica la nai a lui Gheorghe Zamfir. A fost o surpriză pentru mine, care demonstrează însă că Shinji Sômai era un regizor care pe lângă talentele de a crea o poveste emoționantă, de a alege actori desăvârșiți, de a păstra permanent echilibrul dintre real și imaginar, avea și deschidere spre dialogurile cu alte culturi. Nu pot decât să regret că nu a apucat să regizeze decât puține filme, dar mie îmi rămân încă 12 de descoperit.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
