Fury (2014)
Regia/scenariul: David Ayer
Distribuția: Brad Pitt, Shia LaBeouf, Logan Lerman, Jon Bernthal, Michael Pena
Așteptam mult de la acest film, atât de lăudat încă dinaintea premierei (un critic de la The New Yorker spunea despre Fury: „povestea imaginară a echipajului unui tanc ce luptă în Germania în aprilie 1945, Fury este un mare film de război situat foarte sus în top, alături de “Saving Private Ryan” (1998) al lui Steven Spielberg și alte filme clasice.” Cum să nu vreau să-l văd? Citatul de mai sus are meritul de-a condensa povestea filmului. Cam despre aia-i vorba. Nici mai mult, nici mai puțin, la o primă vedere. La ieșirea din sală eram nelămurit: îmi plăcuse sau nu-mi plăcuse. E tipul ăla de film la care nu e bine să mergi singur, ci cu mai mulți, într-un weekend și dup-aia să stați la o bere să-l discutați. Și asta nu pentru că ar fi vreo fițoșenie sau vreun experiment regizoral. Nici pe departe. Dacă sunteți din cei cărora filmatul din mână, montajul rapid și schimbarea fulgerătoare a unghiului de privire în cadru de la începutul lui Saving Private Ryan v-au dat dureri de cap, atunci puteți fi liniștiți: aici până și scenele care urlau după un traveling rapid par filmate de pe tripod.
Factorul cumva inedit al filmului e fixarea poveștii asupra celor cinci tanchiști, deși am văzut de curând un film mult mai reușit – cred eu, Belîi Tigr-, care cu mijloace tehnice mult mai modeste și fără efecte speciale avea o poveste mai interesantă. Abia începe filmul și ai senzația că ai de-a face cu o ecranizare a lui Sven Hassel pe dos. Din nefericire, senzația e ucisă în fașă. Personajele sunt ușor stereotipe, previzibile – Wardaddy, Don Collier (Brad Pitt), sergentul-cloșcă dur până-n vârful unghiilor, cuviosul Bibliofil Boyd Swan (Shia LaBeouf), repugnantul malac Grady Travis (Jon Bernthal) – dacă nu-l vedeți pe Micuțul în el, înseamnă că nu l-ați citit pe Hassel!, și emigrantul de coloratură politically correct Gordo Garcia (Michael Pena).
Al cincilea ocupant al tancului e „expulzat” încă de la prima scenă lăsându-i jumătate de față de curățat (la propriu!, de pe pereții interiori ai tancului) debutatului conțopist dactilograf transformat în șofer-mitralior Norman Ellison (Logan Lerman), care-i la fel de neentuziasmat de ideea de-a se alătura celor patru ca și lor de a-l avea printre ei. Ciudat, dar interesant, e faptul că nu știm nimc despre ei. În afara faptului c-au făcut – cei patru veterani – tot războiul din Africa, nu aflăm detalii biografice personale. Până și spațiul tancului – casa lor, cum spune Wardaddy – e lipsită de colțuri personalizate cu excepția celui mort deja. Poate că, lipsindu-i de o viață „de dinainte”, Ayer regizorul/scenarist a vrut să ne sugereze că povestea lor e una asimilabilă oricăror trupe de combatanți.
Un alt unghi secundar, tot sugerat și firav, este din perspectiva lui Wardaddy, care – departe de-a fi durul care-i considerat – e un personaj complex și interesant, dar nedezvoltat pe deplin și Pitt îl interpretează cu brio. Problema e a scenariului.
Per total Fury e un film cu un realism sălbătic, intens, adesea șocant despre realitățile războiului și ce poate face acesta asupra sufletului omenesc.
P.S. Fury e numele tancului 😉
Nota: 7/10
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=-OGvZoIrXpg’]
2 comments